miercuri, 24 februarie 2010

Hanul lui Manuc

Parfum de primavara pe drum si in casa. Urme de soare pe geam si pe chipuri. Astenia inchide biroul si deschide masina cu dor de duca.

Mircea Vintila ma invita din cutia cu acorduri, in fiecare zi la o cafea turceasca la Hanul lui Manuc si de fiecare data imi tot zic ca iubitul meu face cafeaua cel putin la fel de buna ca legendarul cafegiu. In aroma columbiana neagra imi amintesc de vremurile copilariei ( fara madelaine si fara sa incerc sa regasesc timpul. Eu n-am pierdut nimic.) cand ascultam Simfonia a5a iar tata ne provoca la exercitii de memorie.
- Hai sa facem un concurs, ne zice tata mie si surorii mele ca sa mai potoleasca zarva de vrabii caracteristica .
- Da, cum sa nu! - atat asteptam noi...
- Este foarte simplu, ne zice tata: va pun 3 intrebari. Daca stiti, va dau la fiecare cate 5 lei. Daca nu stiti imi dati voi mie inapoi 10.
- Superb, aprobam noi in cor.
- Cum se numeste rahatul de gaina?
- E simplu, gainatz- raspundem noi foare satisfacute.
- Bravo, zice tata. Aveti fiecare cate 5 lei in cont. acu' sa-mi ziceti cum se numeste rahatul de vaca?
- Balega! ne grabim cu raspunsul si foarte sigure pe noi
- Corect! confirma papa cu zambet pe buze. Ati mai adaugat inca 5 lei in cont. Sunteti gata pentru intrebarea finala?
- Clar! deja planificand ce o sa facem cu atata amar de banet!
- Intre ce ani a trait Beethoven? izbucneste tata
- ....... silance. Chiar si vioara intai amutise la pick-up.

Bustul lui Ludwig ma privea rece de pe boxa pick-up-ului si nu reuseam sa citesc cifrele de-o schioapa care mi-ar fi salvat bugetul la o acuratete mai mare.

- Nu va pricepeti decat la rahat, arunca tata amuzat maxim de privirile noastre pleostite si de infrangerea noastra evidenta.

In urmatoarea ora am stiut exact cand a trait Beethoven si nu am uitat nici o secunda in cei 25 de ani de dupa concursul cu pricina.

Ovviamente, nu toate amintirile mele din copilarie sunt asa de aromate iar aroma de cafea (chiar daca nu-i la hanul lui Manuc) nu declanseaza de fiecare data capitolul concurs. Unele concursuri le-am castigat detasat ( fara recompense pecuniare), pentru altele m-am documentat asiduu.

Doar primavara si Mircea Vintila reinvie timpurile doamnelor cu palarii si fusta pepit, cu flori de zarzar pe camp, ibric de arama si lingurita cu coada, cu 100 de cai sub capota, gonind spre Ceahlau in incercarea de a invinge rezistenta iernii intr-o baba de martie.

Astept soarele cu amor de litere,
Elizuc

luni, 15 februarie 2010

In dulcele stil clasic

In aceasta perioada plina de amor si siropuri raspandite ma intorc cu mare drag la perioada in care nu stiam cine-i Valentin si nici nu aveam nevoie de inimi, sageti si paturi de trandafiri sa ne aratam dragostea.

- Pe o scara de la 1 la 10 cat ma iubesti? intreaba ea asteptand pervers raspunsul.
Statea intinsa pe pat si privea absent lumina neonului reflectata in oglinda sifonierului. El se uita la un meci- as always - ceva Champions League pe jumatate la televizor, pe jumatate adormit, probabil intrebandu-se cine mai intelege mintea femeii sau daca se da vreun premiu pentru rabdare in dormitor...

"Cat ma iubesti?" a auzit cel putin de 100 de ori inainte. Mai greu a fost raspunsul la inceput: prima data a zis "un infinit".
- Nu-i bun, a zis ea
- De ce?
- Pai ce inseamna infinit? Nu exista! Nu poti sa ma iubesti infinit- e doar o formula poetica rasuflata. Mai gandeste-te!
- Bine, atunci te iubesc de 10, a raspuns el cu lectia invatata.
- Pai nici asa nu-i bun!
- De ce? intreaba el cu o unda de rabdare pe cale de a fi pierduta in glas
- 10 e maxim pe scara valorii, dar numai atat ma iubesti?! Nu ma iubesti mai mult decat orice?! 25 e raspunsul perfect! ii pasa ea un indiciu. 25 pentru ca nu e abstract - ca infinitul, dar e mai mult decat 10- un maxim al valorilor stabilite de oameni.
- Bine, a zis el resemnat, doar stii ca te iubesc 25
- Si eu te iubesc babe, a raspuns ea intr-un final satisfacuta.

Acum se gandea: daca raspunde 25 inseamna ca pur simplu repeta automat un numar. Nu mai inseamna nimic...
- 333 iubire, a venit raspunsul lui.
WOW - hmm ce inseamna?
- 333 iubire? de ce?
- Pai pentru ca 3 numarul magic, iar de 3 ori 3 e magie pura. Si pentru ca suntem cei mai fericiti oameni de pe pamant, pentru ca ne-am gasit unul pe celalalt si pentru ca ne iubim in fiecare minut.
El nu era un generos cand era vorba de declaratii de dragoste. Dar cand facea o declaratie- man topea si Polul Nord. A lasat-o fara cuvinte, cu zambet in gand si pe buze ( noroc ca a stins lumina intre timp si nu se vedea) cu si mai multa dragoste in suflet. Si nici macar nu aveau inimioare de plus in casa sau in frigider sau oriunde. Aveau doar doua inimi care bateau impreuna, una pentru cealalta.

Ma inclin again cu amor de litera intr-o lume cu iepurasi,
Elizuc

joi, 11 februarie 2010

Undeva, candva sau Iepurele sare intotdeauna de unde nu te astepti


De cand ma stiu, de fapt de cand am descoperit ce minunate fiinte sunt barbatii ( pe atunci erau baieti, dar tot aia) ma intrebam, plina de deznadejde , in momentele de pauza, sau mai bine zis in momentele "dintre barbati" ce sanse sunt sa intalnesc pe acel cineva unic, "celalalt eu", jumatatea mea daca realitatea e atat de cruda... In facultate ( btw, am facut istoria, asa ca de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere) tous les garcons ( si anume le zic baieti) aveau impresia ca sunt niste mici Iorga ( no offence Nicolae) si incercau care mai de care sa ma dea pe spate cu cate vreo carte scoasa de la naftalina sau opinii legionare indreptate- nu impotriva evreilor, ca asta nu mai e la moda, acu e impotriva tiganilor. Ma simt datoare sa marturisesc ca eram o aparitie destul de exotica in peisajul Facultatii de Istorie intrucat o blonda hippy nu mai vazuse AD Xenopol inauntrul lui de prin anii '70 cred, asadar les jeuns etudiants incercau sa stea pe langa mine, ca dadea bine la statut social si la alte cuceriri daca la mine dadeau gres.

Dupa cum ziceam- cu greu putea gasi o blonda hippy ca mine un tanar mascul cu puncte de interes comune in acelasi amfiteatru... iar crudul destin :D nu mi-a deschis si alte amfiteatre, asa ca am luat si eu ce era mai bun din zona.

Dupa ani si ani, vorba cantecului, in care am ajuns experta la search man optimization, viata mea sociala se derula patetic intre un ex cu fizic de fotomodel (de-aia mai era prezent, in ciuda etichetei"ex") si mansarda inca in constructie ( la rosu, ca sa zicem asa), loc de munca in companie multinationala cu profil software development si locuinta impartita cu maman si papa. La birou- nici o sansa intrucat colegii mei programatori gaseau un mouse mult mai apetisant decat o tzatza..Extra office, scena era un tumult de estrogen, nici un pic de testosteron. Aceasta sweet vie en rose a fost intrerupta de Yahoo...

Era o zi ca oricare alta, nimic nu anunta ceva special. Acelasi birou, aceleasi colege plictisite si ele, aceiasi programatori cufundati gestiunea branzei, acelasi ex cu abdomen patratel langa patratel de care eram satula... La un moment dat o colega imi zice ca a dat id-ul meu de mess unui fost coleg de facultate, gagiu super bla, bla. Eram neplacut surprinsa si de fapt nici n-am apucat sa ma gandesc prea mult ca hop si Accept se cerea click-at pe ecranul compului meu. Deh, daca raul s-a produs hai sa vedem, ca si-asa jobul era plictisitor poate il mai coloram un peu.
La inceput cu mare plictis schimbam replici conventionale de genu da ce faci, da cati ani ai, bla bla - the usual shit Mon amour incepuse cu un mare minus, de fapt ce minus?! erau bile negre mari cam cat distanta care ne despartea... caci aflu cu durere ca moncher era la locat la 200km distanta de mine- cam greu sa intretii relatii in astfel de conditii, si inca si mai grav era varsta lui... da... era cu 4 ani mai tanar decat distinsa blonda (care ramasese fara pletele-i lungi intre timp)aci naratoare. Clar, omu' avea soarta pecetletuita : ignore scria pe id-ul lui. Si-am hotarat sa-l fac sah-mat.
Din cilcul " da lasa-i draga sa se cunoasca mai bine" cheri ma intreaba de muzicile mele - te-am prins! imi zic satisfacuta in gand - si incep sa-i torn preferatii mei decedati (recunosc- oldies e my style) intr-ale muzicii si literaturii. Si intr-adevar dupa sah a urmat mat, dar nu la rege ci la regina (da, da stiu ca nu e mat la regina in sah, dar in viata se poate:D) M-a facut mat in 3 logari, caci si el ii cunostea, si el ii asculta, si el ii vana la fel ca mine. Tot New Orleans si Victor Petrini ii placeau si lui. N-am avut de ales. M-am predat. De 4 ani juma in fiecare zi. Si cred ca ma mai predau si in urmatorii 40 (am renuntat la vegeta si tutun)

Morala, caci intodeauna tre sa fie si o morala- e ca iepurele poa sa sara si de la 200 de km- gaseste el metoda sa ne-ajunga si mai ales sa ne faca sa stam, ori sa fugim la fel de repede ca el. Nu dispera, la fizicul fiecaruia exista o mansarda ce i se potriveste.

Inchei cu mare plecaciune si cu amor de litera,
Elizuc