miercuri, 29 iunie 2011

Miorita universitara

Daca Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, Miorita sau Ciuleandra au ajuns pana la noi transmise oral din generatie in generatie, ma simt si eu datoare fata de generatiile ce-mi vor urma cu o poveste, transmisa mie, prin viu grai de Everedene :)

Everdene tocmai si-a sustinut lucrarea de dizertatie, lucrare la a carei geneza am asistat toti cei care aven norocul sa o cunoastem, in fata unei distinse comisii economiste. Avand in vedere stransa legatura dintre subiectul tratat si activitatea zilnica in magicul office din strada cu nume de anotimp, plina de curiozitate feminina am interogat tanara masteranda la iesirea din amfiteatrul suspinelor. Deloc surprinsa (caci am jucat si eu in piesa asta) aflu ca prea-cultii economisti au fost cam cu arici la capacitatea de a intelege subiectul propus de aspiranta jurnalista - ah ce greseala teribila sa vrei sa ai tangenta cu economia capitalist-corporatista dupa ce ai terminat jurnalism - si in ciuda realitatii practice au combatut teoretic studiile de caz prezentate.

Si ma intreb, la ce e buna practica, daca paradoxal teoria ne omoara?! La ce bun sa vii cu exemplul concret, daca mumia cititoare de cursuri scrise vine si-ti spune ca-n curs nu exista asa ceva?! De ce sa ne mai dam doctorate, masterate, sa scriem si sa facem revolutii, daca atunci cand - inevitabil- te prezinti in fata completului de judecata din amfiteatrul "whatever" ti se spune ca nu tu ai lucrat? ca nu exista asa ceva? Si trebuie sa vina un x alt profesor sa zica: da, domnisoara a tratat aceasta parte de subiect intr-o complexa lucrare de doctorat prezentata la facultatea noastra". Si-abia atunci, cu autoritatea data de un coleg de stat de plata mumia sa-ti dea un biet 9.75- ca de 10 nici nu poate fi vorba- desi tu ai deschis autostrazi (si nu pe milioane de euro) in analiza realitatilor din domeniu.

Un profesor- pe atunci asistent- pe care l-am avut in primul an de facultate, un arheolog de elita- a sustinut lucrarea de doctorat si am avut norocul sa fiu prezenta la aceasta sustinere. Intr-o teza de vreo 200 de pagini a demostrat, cu probe arheologice de necontestat, ca nu Sf. Andrei a raspandit religia crestina in spatiul carpato-danubiano-pontic, ci Sf. Philip. Desi istoric ipoteza lui a fost recunoscuta, si analizata ca atare de generatiile urmatoare, in ciuda faptului ca au trecut 15 de ani de atunci inca se mai spune ca Sf Andrei este cel care ne-a crestinat. Si-atunci la ce bun sa-ti mai dedici o viata studiului, prafului de pe santier, banii pentru publicare daca nimeni nu tine cont de descoperirea ta?!

Uneori parem niste simple Miorite (ca sa nu zic oi) sacrificate de catre lupii conservatori, inchistati, incorsetati in propriile cursuri, limitati in ciuda obligatiei lor de a cerceta, de a fi deschisi, de a incuraja progresul in domeniul pe care il predau cu atata plictis studentilor bugetari si platitori.

Cu amor de litera si respect de munca,
Elizuc