Floare de colt in stepa cotidiana

Prima zi mohorata din toamna- binevenita dupa calduri estive ce pareau fara sfarsit.
- Aveti pian!
- Da, mai cant eu din cand in cand... acum mai rar ca nu mai am loc..
- Inseamna ca va place muzica clasica!
- Da, numai muzica clasica ascult, rar trecem de 1950...
- Pai sa vi-l arat pe baiatul meu daca o sa ne mai ramana timp.
- Sigur, ce face baiatul?
- Baiatul meu canta la vioara.
- Serios? E la liceul de muzica?
- Da, e in clasa a 4a! Si toata lumea spune ca e foarte talentat. A participat la Festivalul Enescu- si in clasa intai si acum in toamna. Chiar de ziua lui a avut concert- pe 2 septembrie. L-a descoperit mama lui Alexandru Tomescu, prof. Mihaela Tomescu - il stiti- cand era in clasa intai.
- Sigur ca-l stiu pe Alexandru Tomescu!

Dialogul s-a desfasurat accelerat in jurul talentelor plecate din orasul cu 7 coline, talentelor care astazi nu mai sunt (Adrian Berescu- Ad Libitum), posibilitatilor de afirmare in viitor in conditiile in care politica de incurajare a talentelor este extrem de timida.

Si-a venit si momentul auditiei...


Un copil de 7 ani, pe scena Festivalului Enescu, un talent cu totul aparte pe care e usor sa-l incurajezi dar e dificil sa-l sustii financiar. Si-ajungi sa te intrebi: de ce trebuie sa fie lupta atat de grea? Unde trebuie sa mergi ca sa fii auzit? Nu putem face putin loc si micului violonist in bugetele de sponsorizari? Nu putem vota cultura? Nu vrem sa se stie si de ei?

Cu amor de struna,
Elizuc