miercuri, 8 octombrie 2014

Once upon a time in Iasi

O singura data in viata asta am plans de fericire. Si nu pentru ca nu au fost ocazii, ci pentru ca am fost antrenata de mica sa nu-mi arat emotiile in public. Cu bucuria mi-a iesit intotdeauna disimularea. Cu nervii mai am inca de lucru.

Acum 3 ani cam pe la aceasta ora, tinandu-ma de pereti, cu dureri ingrozitoare la fiecare pas, ametita in pragul lesinului, urcam de la Terapie intensiva (et 1) la sectia neonatologie (et 5) sa-mi tin in brate comoara venita pe lume cu o seara inainte, putin grabita, putin fortata, dar aducand soare, bucurie si iubire in viata noastra.

A fost unica data cand nu m-am putut controla si lacrimile mi-au zburat dintre gene cand i-am auzit primul plans. Si in acest unic moment in time am simtit eternitatea! Nici pentru toate durerile din lume nu as renunta la aceasta fericire.

La multi ani, minunea noastra!