tag:blogger.com,1999:blog-43863393238574625192024-02-19T09:17:58.783-08:00Waiting for the sunElizuchttp://www.blogger.com/profile/01270758193341799053noreply@blogger.comBlogger44125tag:blogger.com,1999:blog-4386339323857462519.post-13902469305861423492014-10-08T06:46:00.000-07:002014-10-08T07:07:58.727-07:00Once upon a time in IasiO singura data in viata asta am plans de fericire. Si nu pentru ca nu au fost ocazii, ci pentru ca am fost antrenata de mica sa nu-mi arat emotiile in public. Cu bucuria mi-a iesit intotdeauna disimularea. Cu nervii mai am inca de lucru.<br />
<br />
Acum 3 ani cam pe la aceasta ora, tinandu-ma de pereti, cu dureri ingrozitoare la fiecare pas, ametita in pragul lesinului, urcam de la Terapie intensiva (et 1) la sectia neonatologie (et 5) sa-mi tin in brate comoara venita pe lume cu o seara inainte, putin grabita, putin fortata, dar aducand soare, bucurie si iubire in viata noastra.<br />
<br />
A fost unica data cand nu m-am putut controla si lacrimile mi-au zburat dintre gene cand i-am auzit primul plans. Si in acest unic moment in time am simtit eternitatea! Nici pentru toate durerile din lume nu as renunta la aceasta fericire.<br />
<br />
La multi ani, minunea noastra!<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="//www.youtube.com/embed/b68AkJtjdPs" width="420"></iframe>Elizuchttp://www.blogger.com/profile/01270758193341799053noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4386339323857462519.post-57418135971182473262014-09-06T00:20:00.000-07:002014-09-06T00:20:46.115-07:00Me gustas TuA fost odata ca niciodata, a fost demult, ca de n-ar fi fost nu s-ar mai fi povestit, pe cand inchisorile adaposteau anonimi si inca se mai credea ca la putere mai sunt si oameni cinsititi, inainte de oricare referendum pentru demisia Presedintelui, inainte de caderea lui MRU dar dupa Caderea Constantinopolului (totusi), erau undeva, intr-un oras cu vii si coline, un baiat si o fata.<br />
<br />
Intr-o caniculara zi de septembrie, un pic prea calda sa ofere un oares'ce confort termic, s-au gandit ca e momentul potrivit sa se deghizeze in print si printesa, sa mearga tantosi si cu alai prin parcul cu castani si sa declare intr-o mica biserica de inceput de secol ca sunt pregatiti sa se suporte pe viata cu bune si cu rele si ca-si asuma datoria de a asigura continuitatea neamului si a speciei umane.<br />
<br />
Au trecut ceva ani de atunci, neamul si specia par a fi in siguranta, iar hainele de gala zac in dulap. Si fara a o mai lungi, acum te-ntreb- mai stii?- cea mai frumoasa zi a fost la inceput si-n fiecare zi.<br />
<br />
La multi ani cu amor de print,<br />
Elizuc<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="//www.youtube.com/embed/mzgjiPBCsss?rel=0" width="480"></iframe><br />
<br />
<br />Elizuchttp://www.blogger.com/profile/01270758193341799053noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4386339323857462519.post-79061039126085099072013-08-26T06:01:00.000-07:002013-08-27T08:06:38.887-07:00In vino veritas - adevarul despre unica betie din viata meaSubtitlu: Oda lui Vasile - in care "Oda" se scrie LEGAT!!!<br />
<br />
Intr-o seara blanda, tropicala, oarecum simpatica pentru ca te imbia la bere si povesti pana cazi sub scaun (de oboseala, se intelege) ne-am gasit subsemnata scriitoare pe blog, impreuna cu distinsul Vasile (emerit coleg de munca) si onorabilul Joe (si mai emerit) la multi, multi kilometri de casele noastre si dupa multa munca zilnica sa facem ore suplimentare de cercetare asupra universului marin perceput prin sticla plina de bere si prin sticla goala de bere.<br />
<br />
Cum concluziile erau incerte si diferite de la cercetator la cercetator , in functie de sticla, cercetarea s-a dus in scurt timp pe apa..canalizarii si ne-am metamorfozat cu totii in niste mici Creanga cu amintiri din studentie.<br />
<br />
Eu cred ca daca s-ar face un compendium cu amintiri din studentie (mai ales alea de pe vremea Impuscatului) zau ca nu bestseller, ci boostseller, bombseller ar fi. Iar cititorul ar lucra la abdominali continuu de-atata ras.<br />
<br />
Dar sa revenim la paharele noastre. Intr-un moment de curaj (pentru ca daca l-ati cunoaste pe Vasile ati intelege ca-ti trebe mult curaj sa-i povestesti despre betiile tale... E ca si cum m-as duce la Federer sa-i povestesc de reverul meu. Vasile este multiplu campion balcanic si european la toate bauturile pe baza de alcool, mai putin otetul, care e acid dar are si el un OH pe-acolo cu potential alcoolic ), deci va spuneam ca intr-un moment de curaj ii zic lu' Vasile:<br />
- Bai Vasile, sa-ti zic cum m-am imbatat eu odata, de fapt daca stau si ma gandesc singura data cand m-am imbatat. Tu, eram studenta - cred ca in anul I- si ma duc la ziua unei colege, statea in T16 (pentru cine nu stie, asta e un fabulos camin in Tudor- Regia Iasului) . Bai si gagica asta umbla numa' cu pletosi, metalisti- fix pe gustu' meu. Si-ajung eu la colega mea, auzi si astia n-aveau acolo decat vodca. Nici covrigei, nici suc, nici nimic alceva. Vodca sau nimic.<br />
- Apoi ce sa fac, daca vreau sa ma mentin in societate tre' sa joc dupa regulile societatii... Si tu Vasile, era Perfect cu gust de lamaie. Am baut cam trei sferturi de cana.. cam intr-o ora. Ciudat rau tu Vasile, ca mintea iti este (sau adica ti se pare) extrem de limpede, dar picioarele - la naiba- nu te asculta nici deloc, iar ochii sunt in vacanta, ca nu mai vedeam mare lucru. M-am rastit de cateva ori la WC si la boschetii de pe marginea drumului, am putit groaznic a distilerie vreo 2 zile. Paradoxal nu m-a durut capul (cred ca e beneficiul blondelor) si de-atunci tu Vasile nu m-am mai imbatat niciodata. Nici macar nu m-am mai ametit.<br />
- Tu Vasile, imi zice mie Vasile. Vedeti, Vasile e o masonerie. Trebuie sa fii admis in gasca. Pe langa faptul ca atunci cand muncesti cu vreo 20 de barbati trebuie sa devii unul, Vasile zice ca au primit o blonda in loja ca sa arate ca nu fac discriminari.<br />
- Auzi tu, Vasile- eu m-am imbatat si eu cu vodca de-asta Perfect. M-am imbatat rau de tot, nici nu mai stiu cat am baut. Si era Perfect cu gust de banane. Tu Vasile, de-atunci 2 ani de zile n-am mai mancat banane.<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="//www.youtube.com/embed/YdPoqfcB3Gk?rel=0" width="420"></iframe><br />
<br />
<br />
Cu-amor de litera si povesti tropicale,<br />
ElizucElizuchttp://www.blogger.com/profile/01270758193341799053noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4386339323857462519.post-32061710107132201572013-08-21T07:11:00.002-07:002013-08-21T07:11:48.780-07:00Doua fire, doua paie, Ia Ciuleandra la bataie/ S-inc-odata mai baieti, Hop s-asa s-asa!Din ciclul " pasarica muta-ti cuibul" va prezentam astazi 7 semne clare ca SDS (senzorul de sex - terminologie preluata in mod academic de la <a href="http://www.simonatache.ro/" target="_blank">Simona Tache</a>) este activ la copilul dumneavoastra. Daca la macar una din situatiile de mai jos raspunsul este "am vazut filmu' asta" sunteti cu siguranta parinti fara speranta la intimitate in urmatoarele 2 decenii:<br />
<br />
1. Desi este capabil sa doarma in cele mai bizare colturi si pozitii, copilul dumneavoastra devine brusc claustrofob in momentul in care se inchide usa de la dormitorul mamei, mai ales cand mama nu e singura.<br />
Solutii: recomand echiparea cu chei corespunzatoare a usilor din spatiul de locuit. Pozitionati INTOTDEAUNA cheia in interiorul camerei.<br />
PS: cheia franceza, cheile tubulare sau cheia sol nu va sunt de ajutor decat daca:<br />
1.1 Sunteti Ilie de la Scularie<br />
1.2 Va numiti Mozart, Bach sau Verdi. Verde sau Verdetz nu se pune.<br />
<br />
2. Desi in zilele de repaos copilul doarme dus pana la 8 dimineata, fix cand va pregatiti sa coborati mosul in beci apare si plodul, in uniforma de camuflaj strigand: - Mama, apa!<br />
Solutii: Instalati Cumpana langa patutul copilului. Incepeti trainingul din momentul in care este capabil sa tina singur biberonul.<br />
Inlantuire cauza-efect: instalati olita/WC langa Cumpana. Optional lasati la indemana si o pereche de chiloti uscati. De-ai copilului.<br />
<br />
3. Daca atunci cand ratonul lustruit isi arata noua freza veveritei parfumate auziti de undeva, perpendicular: - Stati ca vin si eu! cu siguranta SDS s-a activat<br />
Solutii: Luati-va dracu' o camera si o bona. Nu pentru un menage-a-trois, bona e pentru plod.<br />
<br />
4. Sunteti parinti. Spontaneitatea clar nu mai e la etajul vostru de cand sunteti mai mult de 2 pe lista de plata la intretinere. Cel mai bine, pentru a evita rafinarea SDS ar fi sa programati sesiunile de dresat maimuta (multumesc Foltene) cand stiti sigur ca nu puteti fiti prinsi. Va rog sa retineti, sensorul copilului e dotat cu alarma. Cand sunteti intrebata:<br />
- Mami, ti-e rau? De ce gemi?<br />
Raspunsul corect este:<br />
- Mi-am muscat limba!<br />
Raspuns gresit:<br />
- Tata imi face masaj!<br />
Solutii: nu exista.<br />
<br />
5. Din experienta altora: fix cand incercati sa bagati vaporul in port, daca simtiti de deasupra o aroma puternica de pruna/ovaz/strugure distilat si auziti : - LAAAPTEEEE GROOOOOSS! urmat de o presiune puternica, inseamna ca fiul dvs tocmai s-a intors beat acasa si s-a aruncat pe voi - guess what: Ati fost prinsi!<br />
Solutii: permiteti fiului sa lipseasca toata noaptea si sa raporteze intoarcerea prin sms.<br />
<br />
6. Daca sunteti intrebati:- Mama, de unde vin eu? este primul semnal ca odrasla isi descopera puterile paranormale.<br />
Solutii: Lasati barza sa se retaga la pensie. Spuneti ca a aparut de la doctor. Este dovedit stiintific: datul la cretze de cel putin 3 ori pe saptamana protejeaza impotriva bolilor degenerative: diabet, Parkinson, Alzheimer.<br />
<br />
7. Nu va faceti iluzii ca sunteti linistiti daca a plecat in tabara. SDS functioneaza excelent cu 3G, prin Posta Romana si chiar prin vanzatorii ambulanti. Acestia nu sunt decat niste emisari ai mostenitorilor dumneavoastra.<br />
Solutii: Duceti balosu la neagra dupa ora de inchidere si pe vreme de ploaie ca sa puteti da vina pe semnal<br />
Risc extrem: Romica Jurca sa fie in concediu in aceeasi tabara cu fiul/fiica dvs<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="//www.youtube.com/embed/S4noDn7QVVE?rel=0" width="560"></iframe><br />
<br />
Cu amor de amor,<br />
ElizucElizuchttp://www.blogger.com/profile/01270758193341799053noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4386339323857462519.post-25794314098417965882013-08-12T08:50:00.001-07:002013-08-12T08:55:25.594-07:00Pe locuri, fiti gata, OOOOOOO!Intinderi infinite de pamant rosu mai inchis sau mai deschis, dupa inaltime, se dezveleau de la fereastra avionului murdar, cu insotitori de bord supraponderali si calatori semiobezi inghesuiti pe randurile de cate 3 locuri, de multe ori insuficiente chiar si pentru o singura persoana....Singura calatorie din viata mea in care am vazut o cabina de avion dotata cu peste 15 extensii de centura de siguranta (atat au fost solicitate)...Marele Canion nu era chiar asa de mare de la 10km altitudine. Doar il ghiceai.<br />
- Calatoriti in vacanta sau cu afaceri?<br />
Indiscretia vecinei de loc ma deranjeaza, inca nu sunt obisnuita cu americanii guralivi si nici nu am suficient training in a raspunde cu jumatati de informatii.<br />
- Sunt cu serviciul. Am venit pentru NAB.<br />
Ca si cum oricine ar trebui sa stie ce e aia...<br />
- Ce e NAB?<br />
- E o expozitie in care se reunesc toti Broadcasterii din America de Nord.<br />
- Serios? Si ce companii vin?<br />
- Pai de la CNN si Panasonic pana la Adobe si tot felul de furnizori de servicii de streaming.<br />
- Suna interesant!<br />
...Da, chiar asa suna! Nerabdarea de a cobori din inaltimi crestea pe masura ce hotelurile de pe Stripe isi aratau imensitatea unul dupa altul.<br />
<br />
Iar NAB a venit si a trecut cu picioare umflate, pliante impartite si multe, multe carti de vizita scanate, multi bani cheltuiti pe servicii slabe (de exemplu internetul). Dar timpul de dinainte si dupa NAB- nepretuit! Cu zeci de km facuti zilnic ca sa vezi si Cesar, si jocul de ape de la Bellagio, si expozitia de la MGM desi picioarele intepau cu 100 de cutite la fiecare pas, ca si pe Sirena lui Andersen.<br />
<br />
Cine catalogheaza Vegas-ul drept un mare kitch fie n-a fost acolo, fie e tare superficial. Daca treci de "Wow, turnul Eiffel chiar langa Cesar's" si de sutele de piste rulante si pasarele construite astfel incat americanul iubitor de chips sa nu arda nici macar o calorie in timp ce face turul bulevardului atunci descoperi o lume de-a dreptul fascinanta. O lume magica in care totul, chiar si pietrele trotuarului si aerul pe care il respiri e facut sa te atraga si sa te subjuge, sa-ti ia banii si tu sa-i dai, recunoscator ca ai avut aceasta oportunitate. De la infuziile de oxigen, la paturile de masaj, la lumina difuza prezenta oriunde chiar si la 2 noaptea astfel incat sa ti se faca foame ca si cum ar fi ora cinei totul e vraja care elibereaza banul din inchisoarea portofelelor spre fericirea casieriilor. E taramul care te invata sa fii cel mai bun in mijlocul pustietatii, sa preschimbi desertul in oaza si umbra racoroasa, sa muti apa pe parcela ta.<br />
<br />
Vegas e lumea magica a aromelor de portocale (asa miros holurile hotelurilor), a distractiilor din Stratosphera si mai ales e locul unde Cirque du Soleil are 8 spectacole permanente din totalul de 19... E ceva, nu?<br />
<br />
- Ati vazut vreodata Cirque du Soleil?<br />
Aromele te doborau irezistibil la Canyon Ranch Spa. Stateam intinsa pe scaunul de pedichiura si ma lasam rasfatata de femeia care parea ca stie ce face.<br />
- O da, la care mergeti?<br />
- la O<br />
- E fantastic! la Bellagio! Nici nu stii cand e pamant si cand e apa, totul se misca cu viteza, uscatul devine mare si marea uscat intr-un minut.<br />
<br />
Pregatita de entuziasmul femeii din canion, pasesc in teatrul de la Bellagio. Prima impresie e mai degraba o usoara dezamagire. Ma asteptam la ceva mai mare- desi sala de spectacol nu e tocmai mica. Dar dezamagirea nu se instaleaza complet ca incepe spectacolul. Si da, vorbele femeii se adeveresc din primele 5 minute. Scena se misca pe mai multe niveluri, se transforma complet sau partial in pamant, apa sau foc. Si dupa 2 ore de acrobatii inca nu reusesti sa inchizi gura. Ramane in continuare ca un O foarte mare. Sau O fi de la "apa"?! Apa care danseaza in fata hotelului. Apa care explodeaza in cascade, piscine, barci si mari si care totusi nu trece de bariera scenei.<br />
<br />
Si imi doresc din tot sufletul sa O mai vad. Pentru ca Las Vegas e orasul Cirque du Soleil. Si pentru ca nu m-as satura niciodata de magia izvorata din marketing bine gandit.<br />
<br />
Cu amor de l'EAU,<br />
Elizuc<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="http://www.youtube.com/embed/lYaLLX_bF7c?rel=0" width="480"></iframe>Elizuchttp://www.blogger.com/profile/01270758193341799053noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4386339323857462519.post-40787425847336810672013-05-05T13:49:00.001-07:002013-05-05T13:53:54.629-07:00Vreme trece...vreme vine/ toate-s vechi si noua toateDuminica de Florii. La 9 si jumatate dimineata aerul era deja fierbinte. In curtea generoasa de pe strada Salcamilor Sofia impingea de zor leaganul.<br />
- Cu-ca, cu-ca!<br />
- Mami stai mai incet sa nu te lovesti. Unde pleci? Mami, nu te baga in pamant!<br />
- Hai cu mamaia sa vedem cum deschide usa la gaini!<br />
<br />
Mamaia se apleca de zor spre cateva vase anume construite sa fie foarte solide, impartind cu rost amestecul de porumb dupa un algoritm numai de ea stiut. Cand a terminat si a deschis usa suratelor, inaripatele flamande au navalit cu iures din "garsoniera". Iuresul a fost atat de zdravan ca mica fiinta ce ma strangea cu toata puterea ei n-a mai rezistat si inceput sa planga cu sughituri mici si dese. In timp ce mangai parul fin si obrazul neconsolat, mintea ma poarta cu multi, multi ani in urma intr-o alta curte, pe o alta strada, intr-un alt oras.<br />
<br />
-Tataie, mai vreau una!<br />
Batranul vioi, cu par saten inca desi chipul vadea multe lectii de viata invatate, intinse mana catre caisul din coltul casei si captura cu usurinta fructul auriu si moale disparut cu viteza in gura blonda care nu se potrivea deloc cu graiul locului.<br />
- Sh-inca una! Is shinshi?<br />
- Da floarea tataii, sunt cinci!<br />
Vara vine mereu cu gust de caise si miros de Dunare. Premiul intai cu coronita... De fapt e premiul intai cu drum la Braila. Cu paine cu zahar si frica de Grivei.<br />
- Mamaii, di ci ma latra mereu?<br />
- Pentru ca veniti rar si nu va cunoaste!<br />
- Da cand o sa ma cunoasca?<br />
- Pai tre' sa stati mai mult!<br />
- Mamaii, nu faci gogosi?<br />
- Face mamaia!<br />
<br />
Doua alei mici completau cele doua case asezate fata in fata: casa cea buna, unde dorm oaspetii, si bucataria, unde stam cu totii, pe patul din lemn, si unde amandoua (eu si sora mea) ne punem capul in poala Mamaii sa ne "caute". Puteam sta acolo ceasuri intregi. Si noi si Mamaia. Cu "cautari" si povesti despre Sandica, Floarea, Istina, Marioara, Nicusor.<br />
Intre cele doua alei, o dunga de pamant era camin prolific pentru 2 butuci batrani, foarte batrani, de vita de vie, un prun de vara si multi crini de septembrie. De-atunci stiam ca daca sunt crinii infloriti tre sa ne ducem la scoala.<br />
- Fata tataii, da in bautura asta pot pune piper?<br />
- Of, Tataie, asta e Pepsi, e dulce, nu pune piper!<br />
- Ei bine atunci, hai noroc si sa ne vedem in 2029! Ia sa vad mai stii sa numeri in greaca?<br />
<br />
Dintre toate doar butucii de vita au mai ramas, martori muti la fericirea vacantelor cu cravata de pionier. Caisul, Grivei, crinii, bucataria cu patul ei, Mamaia si Tataia s-au dus demult. Chiar si Dunarea e alta, la fel si vechiul port cu Capitania- unde gaseam intotdeauna Cip- bomboanele colorate, vapoarele si cararile sunt altele, noi suntem altii.<br />
<br />
- Hai sa vezi visinul lui Sofia! Are 3 flori!<br />
Ma uit la curtea scaldata de soare. In fata cerdacului bolta cea noua descrie promisiuni de umbra dupa ce da frunza la vie. De sub ninsoarea alba de flori de cires Parul Sofiei promite sa aiba surprize dulci la anul. La coltul casei, chiar dupa stratul de lalele trei flori de visin rad de la inaltimea unui caine de paza pe care sa te bazezi.<br />
Parul si Visinul- plantate pe cand Sofia era ceva mai mare decat o portocala si habar nu avea ca o sa ii fie frica de cocos- imi aduc aminte ca sadesc povesti. Povestile Sofiei. Povesti cu nuci, ciresi, peri si visini, cu cocosi bataiosi si cerdac racoros. Fara Dunare, dar cu multi Salcami. Si mai ales cu Mamaie, Tataie, Bunul si Buna. Pentru un zambet. Al meu? Al ei? Al lor?<br />
<br />
Cu amor de litera si povesti de fructe,<br />
Elizuc!<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/g2UfwkUDAJE?rel=0" width="420"></iframe><br />
<br />Elizuchttp://www.blogger.com/profile/01270758193341799053noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4386339323857462519.post-14606214950821028982013-01-11T12:47:00.000-08:002013-01-13T03:56:03.720-08:00Mirabila samantaCeas tarziu de noapte tanara. Undeva, intr-o casa, intr-un pat nici prea mare nici prea mic, ascuns de luminile firave ale iernii de-afara, un cap blond cu parul in tepi se odihneste pe un piept minuscul, al unui trup ce abia ajungea in dimensiuni capul pe care-l strangea cu manute mici, dulci de copil. La prima vedere ai putea spune ca micul trup sufera sub apasarea capului mult prea greu, dar privind cu atentie iti dai seama ca de fapt abia se ating.<br />
Mainile micute alearga prin parul scurt cu viteza din ce in ce mai mica, semn ca se apropie Capitularea. Capul blond, cu ochii inchisi, asculta galopul- cand a auzit prima data ticaitul acela grabit? Ce mai freamat, ce mai zbucium- pana cand inimioara aceea, mai mica decat gamalia acului, s-a aratat la ecograf cu toata simfonia ei, dezvaluind o lume cu totul noua, o lume in care avea sa existe EA.<br />
Incet dansul mainilor prin par se opreste. Inca nu e momentul sa se ridice. Stie ca daca e prea devreme dansul mainilor se transforma intr-un fel de malaxor la care se adauga in curand si picioarele semn ca batalia va fi pierduta.. Asa ca asteapta, nemiscata, cu ticaitul acela magic in ureche. Cu fiecare bataie si mai multa dragoste se aduna. Mai e loc? Da, probabil pana la infinit. Sau undeva pe-aproape.<br />
<br />
Lumea isi imparte timpul inainte si dupa Hristos. Pentru un cap blond cu tepi si pentru carlionti de abanos timpul insemna inainte si dupa EA.
A existat viata inainte de Hristos?! Si inca ce viata- stralucitoarea Atena, magnifica Roma!<br />
<br />
A existat viata inainte de EA? O, da!<br />
- Mergem week-endul asta la Alba Iulia? Facem un gratar pe disc, bem o visinata de-aia buna de la matusa...<br />
- Da, dar plecam de vineri, chiar dupa serviciu ca sa avem timp! Tre sa luam si niste red bull ceva sa rezistam pe drum, da si vreo 10 cafele, si poate de data nu ne mai intoarcem de la Sighisoara pana la Praid c-am uitat poseta:)<br />
- Hai de 8 martie la Bucuresti! Poate prindem si o piesa de teatru ceva!<br />
- Plecam cu masina pana la Istanbul?<br />
- Week-endul asta stam in pat si nu facem NIMIC!!!!!!!!!! Bine, poate mergem pana la mama sa mancam- daca reusim sa ne ridicam<br />
<br />
Si-apoi a venit acel tic-tac la fel de grabit ca gandurile care alergau cu 1000km/sec Si nici o noapte n-a mai fost la fel- pentru ca altcineva se foia intr-un patut cat o valiza langa patul cel Mare. Si nici o dimineata n-a mai fost la fel - pentru ca deodata ceasul desteptator e doar o piesa de mobilier fara nici o functionalitate utila. Si nici o zi n-a mai fost la fel pentru ca un glas de zana striga "MAMA" din zori si pana-n noapte de 100 de ori pe minut. Si nici o muzica - nici macar absolutul Beethoven- nu egaleaza rasetul celor 4 dinti. Si nici o seara nu mai e la fel pentru ca niciodata n-ai stiut cu adevarat ce inseamna sa te grabesti ACASA. Si timpul n-a mai fost la fel pentru ca nu se mai masoara in secunde, minute, ore si zile- se masoara in cuvinte noi, in pasi, in alimente si poezii. Se masoara in priviri ingrijorate cand manutele ard cu febra. Se masoara in fericire cand manutele alearga si se arunca in jurul gatului lui MAMI. Se masoara in mandrie cand toti cunoscutii exclama<br />
- E ta'su toata!<br />
Timpul are mai multe zambete!
<iframe allowfullscreen="allowfullscreen" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/t894eGoymio" width="420"></iframe><br />
<br />
Cu amor de 4 dinti,
ElizucElizuchttp://www.blogger.com/profile/01270758193341799053noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4386339323857462519.post-46729124660321636112012-01-02T22:25:00.000-08:002012-01-30T21:13:33.931-08:00The magic of Diesel sau cum "drumurile noastre" se intalnesc toateMasina este in zilele noastre un accesoriu la fel de necesar cum e periuta de dinti- cel putin pentru mine. Mi-ai luat masina, mi-ai luat picioarele! Dar acum vreo 4-5 luni in urma nici nu banuiam ca ii voi face elogiul cu atata fervoare, acum imi e la fel de necesara ca aerul. Cum a ajuns e la o simpla comoditate la un moft? <br />De cand s-a infiintat Chela-trio (adica mama, tata si copilul) timpul are alte unitati de masura: nu avem ore, minute si secunde ci: biberon, somn, baie si altele ce tin de pampers, servetele, aspiratoare etc <br />Noul nostru timp capata valori nepretuite daca nu se masoara in plans iar creativitatea adultului este intens provocata atunci cand trebuie sa fentezi unitatea de masura. Cantecele, jucarii zornaitoare, pantomima la care parintii incet incet devin experti (Dan Puric e minciuna- sau poate nu, ca si el e tata, probabil asa a inceput)toate expira prea repede pentru curiozitatea crescanda si plictisul usor instalabil al bebelusului din secolul 21. <br />Dintre toate, un remediu ramane mereu actual si mereu fascinant pentru micul tiran: minunea batranului Rudolf (si nu e renul cu nasul rosu), motorul in 4 timpi care ii poarta numele:)) De cate ori urci pretiosul pachet pe scunelul dedicat din masina si invarti cheia in contact magia incepe: la aprindere glasul scade in intensitate, la acceleratie se transforma din tipat in raset iar cand bagi in viteza si pleci tacerea taie cheful de cearta. Ochii cat toata fata privesc inmarmuriti imaginile care defileaza in mod inexplicabil pe la ferestre, iar dupa 10 minute pleoapele cedeaza de-atata concentrare si se lasa grele peste amestecul de culori reflectat si refractat din irisul surprins. <br />Ma-ntreb ades': oare chiar asa de tare l-au chinuit mostenitorii pe al nostru Diesel de-a iesit din casa si s-a intors cu motorul cu pricina? Ma gandesc ca l-a trantit nevestii pe masa si i-a zis: <br />- Ia de-aici muiere, uite ce ti-am facut. Tu vezi de-l pune la caruta, deshama caii, pune copiii in spate si plecati cu totii sa nu va mai vad! A, si vezi ca-ti trebe niste petrol ca sa-l pornesti, am incercat cu apa da-mi mai trebe vreo 2 ani sa-mi dau seama cum se face. Va chem eu cand reusesc!<br /><br />Acu' nu stiu daca i-a mai chemat sau nu, dar eu, vorba lui Creanga - parafrazat:D, de cate ori intorc cheia in contact, ii multumesc lui Diesel, ii multumesc lui Boc (ca tot creste pretul la carburanti) si-i multumesc Domnului pentru fericirea de-a fi 3 in liniste:)<br /><br /><iframe width="420" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/QpPB6DRUIWo?rel=0" frameborder="0" allowfullscreen></iframe><br /><br />Cu-amor de litera si Chela-trio,<br />ElizucElizuchttp://www.blogger.com/profile/01270758193341799053noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4386339323857462519.post-61057426248693112272011-10-18T01:21:00.000-07:002011-10-25T04:02:06.635-07:00Liberté, égalité, Votre Majesté!Pentru cei din generatia mea, inca din anii de gradinita procesul de spalare sistematica a creierului a impus ca lideri de urmat, in mod abuziv, o serie de conducatori model- de ex Burebista- care semanau prin atitudine si actiuni cu dragul nostru Tovaras Suprem (barbari, inculti atotputernici, razboinici). Urmand tiparul, liderii adevarati- de ex Carol I- fiind doar niste exponenti ai clasei burghezo-mosieresti, au ramas acoperiti de praf si nedreptate pana cand Revolutia a ridicat panza de paianjen de pe cartile de istorie... <br />Pentru noi, Revolutia a venit la timp- amintirea anilor in care ni se spunea in scoala ca 1947 e anul in care Republica a triumfat, anul in care Regele a fugit cu averea tarii (ce ironie!)umilit pe drept de luptatorii comunisti- amintirea acelor ani s-a sters sub lumina noii istorii - cea reala- predata in anii de liceu. Si totusi istoria nu te poate invata tot. <br />In '90, cand Regele Mihai a venit in Romania- poate cu speranta de a regasi ceea ce lasase in urma cu 42 de ani mai inainte (ce dezamagire probabil!), in naivitatea copilariei si sub impresiile scolii, il intampinasem in sinea mea cu raceala si scepticism, crezand inca in legendele celor 9 vagoane pline de aur cu care a plecat din tara dupa abdicare. Cu timpul si mai ales cu educatia (in parte datorata intentiei de urma Dreptul) in spiritul istoric, am asimilat informatiile corecte si am realizat cata nedrepttate i se facuse familiei regale pana atunci... Familia care ramasese fara cea mai mare parte a averii, confiscate in 1947, a recuperat prea putin si foloseste in interes propriu si mai putin. Oare cati dintre noi stiu ca Regele a muncit ca orice om, sa se intretina, dupa ce a parasit Romania?!<br />L-am intalnit pe Regele Mihai cu totul intamplator acum vreo 5 ani cu ocazia sarbatorii Sfintel Parascheva, cand a venit la Iasi sa participe la slujba de la Mitropolie. Am fost extrem de surprinsa sa vad un om fara nici cele mai mici pretentii de vedetism, care saluta zambind pe toata lumea, care desi acompaniat de bodyguarzi se apropia de oameni pe strada fara frica si degaja incredere si putere la fiecare pas. <br />Astazi, 22 de ani de la Revolutie, am realizat nu numai ca Regele Mihai este in continuare nedreptatit de Statul Roman (mai ales prin atitudinea Presedintelui) dar este poate singurul lider care da dovada de patriotism, de interes fata de Romania, uzitand de relatiile pe care regalitatea i le ofera (si nu sunt putine) pentru a face loby in cele mai inalte cercuri politice europene, care da dovada de demnitate si bun simt, integritate si diplomatie in orice aparitie publica- oficiala sau nu. <br />Nu sunt o monarhista, dar asta nu inseamna ca nu pot admira un om care a rezistat incercarilor vietii si istoriei, care a ramas vertical in ciuda dificultatilor si care inspira - din pacate prea rar- generatiile urmatoare. Poate ar trebui sa fie mai prezent in viata publica, dar totusi trebuie sa recunoastem ca varsta are si ea limitele ei. <br /><br />O reverenta plina de respect,<br />La Multi Ani, Majestate!Elizuchttp://www.blogger.com/profile/01270758193341799053noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4386339323857462519.post-85709057719369106002011-09-29T04:59:00.000-07:002011-09-29T05:47:22.057-07:00Floare de colt in stepa cotidianaPrima zi mohorata din toamna- binevenita dupa calduri estive ce pareau fara sfarsit. <br />- Aveti pian! <br />- Da, mai cant eu din cand in cand... acum mai rar ca nu mai am loc..<br />- Inseamna ca va place muzica clasica!<br />- Da, numai muzica clasica ascult, rar trecem de 1950...<br />- Pai sa vi-l arat pe baiatul meu daca o sa ne mai ramana timp.<br />- Sigur, ce face baiatul?<br />- Baiatul meu canta la vioara.<br />- Serios? E la liceul de muzica?<br />- Da, e in clasa a 4a! Si toata lumea spune ca e foarte talentat. A participat la Festivalul Enescu- si in clasa intai si acum in toamna. Chiar de ziua lui a avut concert- pe 2 septembrie. L-a descoperit mama lui Alexandru Tomescu, prof. Mihaela Tomescu - il stiti- cand era in clasa intai.<br />- Sigur ca-l stiu pe Alexandru Tomescu!<br /><br />Dialogul s-a desfasurat accelerat in jurul talentelor plecate din orasul cu 7 coline, talentelor care astazi nu mai sunt (Adrian Berescu- Ad Libitum), posibilitatilor de afirmare in viitor in conditiile in care politica de incurajare a talentelor este extrem de timida. <br /><br />Si-a venit si momentul auditiei...<br /><iframe width="640" height="360" src="http://www.youtube.com/embed/71TZAwQtHlw?rel=0" frameborder="0" allowfullscreen></iframe><br /><br />Un copil de 7 ani, pe scena Festivalului Enescu, un talent cu totul aparte pe care e usor sa-l incurajezi dar e dificil sa-l sustii financiar. Si-ajungi sa te intrebi: de ce trebuie sa fie lupta atat de grea? Unde trebuie sa mergi ca sa fii auzit? Nu putem face putin loc si micului violonist in bugetele de sponsorizari? Nu putem vota cultura? Nu vrem sa se stie si de ei? <br /><br />Cu amor de struna,<br />ElizucElizuchttp://www.blogger.com/profile/01270758193341799053noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4386339323857462519.post-10709280404785704472011-08-30T06:07:00.000-07:002011-09-06T05:48:58.732-07:00Minunile si oamenii obisnuitiInvaluiti in vraja stropilor de ploaie ce cadeau mocaneste, linistit, si sub secretul umbrelei uriase s-au vazut prima data si s-au recunoscut din vietile trecute. Carliontzi negri s-au unit sub umbrela cu tepii blonzi in lunga imbratisare a regasirii. Intregul fusese recreat, atomul recompus. Jumatatile au incetat sa se risipeasca in timp si spatiu. <br />- Se logodeste roaba lui Dumnezeu... cuvinte magice, pecete a iubirii implinite au rasunat binefacator in linistea lui Septembrie.<br />- Se logoseste robul lui Dumnezeu... zambet de fericire rasare dintre valurile de spuma ale voalului de mireasa.<br />Carlionti de aur si abanos se invalmasesc pe cartea invelita in metal aurit uniti in taina iubirii, protejati de iubirea divina, un singur gand in doua trupuri atat de diferite, acelasi infinit inel pe doua degete cu doua nume. <br /><br />Doi oameni, in doua corpuri au fost atunci un singur suflet. Pentru ca minunile se intampla pentru cei care iubesc.<br /><br />La multi ani, My King with Carliontz!<br /><br /><iframe width="480" height="390" src="http://www.youtube.com/embed/__XANEy66Ao?rel=0" frameborder="0" allowfullscreen></iframe><br /><br />Cu amor de litera si bucla de taciune,<br />ElizucElizuchttp://www.blogger.com/profile/01270758193341799053noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-4386339323857462519.post-42196152142629129302011-08-03T07:14:00.000-07:002011-08-03T08:13:19.314-07:00Descriptio RomaniaePe-un picior de plai, pe-o gura de rai cu creste in ceata, cu miros de brad e tara vacantei, tara lui Dracula, a lui Ceausescu, a Nadiei Comaneci si a lui Gheorghe Hagi. Pentru prietenii turci mai este si tara lui Popescu, Lucescu etc<br /><br />Dupa ani de avioane si grairi mai mult sau mai putin cunoscute, chemarea gliei s-a facut auzita la microfonul celor 16kg si a unor lovituri gingase amplasate startegic catre ficat sau coaste. Eterna si fascinanta Romanie nu si-a pierdut farmecul copilariei, cand plecam de la premierea de sfarsit de an direct la mare. <br /><br />Cer albastru, codri verzi, oameni veseli, liniste (cateodata prea multa), dimineti cu piscuri in ceata deasa si chip carliontzat adormit pe perna de alaturi toate impreuna aduc raiul chiar in fata ochilor de ciocolata mirati si fericiti ce pastreaza amintirea din ajun a unui drum de noapte in padure cu sclipiri ciudate in lumina farurilor, cu intrari in pesteri misterioase, cu cetati ce se dezvaluie nebanuite, nestiute, pline de mistere sapate adanc in piatra zidurilor. <br /><br />Pe o stanca-nalta, intr-un vechi castel - fara rau in vale si fara tinere domnite ce plag si suspina, bat la poarta neagra pazita de un chipes muntean in uniforma de gala: <br />- Intrati si pastrati biletele va rog!<br />Urcusul anevoios e rasplatit cu varf si indesat indata ce treci pragul Branului. Nimic nou, fata de data trecuta, si totusi totul e altfel: mai bogat, mai organizat, mai documentat, cu miros de veacuri pastrat in usi, paturi de regi si principese, mese regale, carti din secole trecute. <br /><br />Avem o tara frumoasa, cu oameni frumosi, pe care trebuie sa-i cauti caci nu ii gasesti la tot pasul- daca ar fi peste tot, am mai fi oare capabili sa-i apreciem?! Desi recunosc mai mult e mai bine in acest caz. Noi am gasit oamenii frumosi la Brasov, in multe locuri, dar mai ales la <a href="http://www.ghidbrasov.ro/firme4.php?f=Restaurant-Sergiana&d=Unde-mancam?&sd=Restaurante&id_domeniu=2&id_subdomeniu=5&id_firma=2410">Sergiana</a> Desi luam des masa in oras, in locuri mai mult sau mai putin selecte, local sau aiurea, in functie de program, nu am mai vazut oameni care sa serveasca mai frumos, sa te primeasca mai frumos in casa lor, sa-ti dea bucate mai bune, sa fie mai grijulii cu oaspetii lor ca aici. Tineretea lor, zambetul, bucuria de a avea musafiri la masa pe oricine trece pragul si coboara la racoarea beciului te fac sa dai banii cu placere- care a propos sunt mai putini decat platesti in oricare alt loc din zona pentru mai putin decat primesti aici- Meniul te poarta pe la hanurile la care probabil a mancat Vlad tepes sau Iancu de Hunedoara cand calatoreau incognito prin tara, ambianta e placuta, vecinii de masa educati- astfel incat nu auzi conversatii nedorite. Nu mi-am propus sa fac o cronica gastronomica neaparat dar locul merita vizitat, chiar cu riscul de a intarzia la o intalnire importanta:)<br /><br />Avem o tara frumoasa, cu oameni frumosi pe care trebuie sa-i cauti- dar ce bucurie cand ii gasesti! Putem mai mult, putem invata de la cei pe care ii gasim in drumurile noastre la poarta cetatii sau la intrarea hanului, la receptia hotelului sau pe chaise-longue-ul vecin la piscina. Nu trebuie decat sa avem o minte deschisa si zambetul mereu pe buze, sa uitam de fata posomorata de ieri si sa privim mereu inainte.<br /><br />Prin ceata de pe Postavaru, cu amor de soare si zambet de vacanta,<br />Elizuc<br /><br /><iframe width="480" height="390" src="http://www.youtube.com/embed/whnsiQ3nUXc" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Elizuchttp://www.blogger.com/profile/01270758193341799053noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4386339323857462519.post-43793200907416367122011-06-29T02:48:00.000-07:002011-06-29T03:18:32.666-07:00Miorita universitaraDaca <span style="font-style:italic;">Tinerete fara batranete si viata fara de moarte</span>, <span style="font-style:italic;">Miorita</span> sau <span style="font-style:italic;">Ciuleandra</span> au ajuns pana la noi transmise oral din generatie in generatie, ma simt si eu datoare fata de generatiile ce-mi vor urma cu o poveste, transmisa mie, prin viu grai de <a href="http://everdene.wordpress.com/">Everedene</a> :)<br /><br />Everdene tocmai si-a sustinut lucrarea de dizertatie, lucrare la a carei geneza am asistat toti cei care aven norocul sa o cunoastem, in fata unei distinse comisii economiste. Avand in vedere stransa legatura dintre subiectul tratat si activitatea zilnica in magicul office din strada cu nume de anotimp, plina de curiozitate feminina am interogat tanara masteranda la iesirea din amfiteatrul suspinelor. Deloc surprinsa (caci am jucat si eu in piesa asta) aflu ca prea-cultii economisti au fost cam cu arici la capacitatea de a intelege subiectul propus de aspiranta jurnalista - ah ce greseala teribila sa vrei sa ai tangenta cu economia capitalist-corporatista dupa ce ai terminat jurnalism - si in ciuda realitatii practice au combatut teoretic studiile de caz prezentate.<br /><br />Si ma intreb, la ce e buna practica, daca paradoxal teoria ne omoara?! La ce bun sa vii cu exemplul concret, daca mumia cititoare de cursuri scrise vine si-ti spune ca-n curs nu exista asa ceva?! De ce sa ne mai dam doctorate, masterate, sa scriem si sa facem revolutii, daca atunci cand - inevitabil- te prezinti in fata completului de judecata din amfiteatrul "whatever" ti se spune ca nu tu ai lucrat? ca nu exista asa ceva? Si trebuie sa vina un x alt profesor sa zica: da, domnisoara a tratat aceasta parte de subiect intr-o complexa lucrare de doctorat prezentata la facultatea noastra". Si-abia atunci, cu autoritatea data de un coleg de stat de plata mumia sa-ti dea un biet 9.75- ca de 10 nici nu poate fi vorba- desi tu ai deschis autostrazi (si nu pe milioane de euro) in analiza realitatilor din domeniu. <br /><br />Un profesor- pe atunci asistent- pe care l-am avut in primul an de facultate, un arheolog de elita- a sustinut lucrarea de doctorat si am avut norocul sa fiu prezenta la aceasta sustinere. Intr-o teza de vreo 200 de pagini a demostrat, cu probe arheologice de necontestat, ca nu Sf. Andrei a raspandit religia crestina in spatiul carpato-danubiano-pontic, ci Sf. Philip. Desi istoric ipoteza lui a fost recunoscuta, si analizata ca atare de generatiile urmatoare, in ciuda faptului ca au trecut 15 de ani de atunci inca se mai spune ca Sf Andrei este cel care ne-a crestinat. Si-atunci la ce bun sa-ti mai dedici o viata studiului, prafului de pe santier, banii pentru publicare daca nimeni nu tine cont de descoperirea ta?! <br /><br />Uneori parem niste simple Miorite (ca sa nu zic oi) sacrificate de catre lupii conservatori, inchistati, incorsetati in propriile cursuri, limitati in ciuda obligatiei lor de a cerceta, de a fi deschisi, de a incuraja progresul in domeniul pe care il predau cu atata plictis studentilor bugetari si platitori.<br /><br />Cu amor de litera si respect de munca,<br />ElizucElizuchttp://www.blogger.com/profile/01270758193341799053noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4386339323857462519.post-90581126963107338322011-03-21T02:34:00.000-07:002011-04-12T04:11:57.537-07:00Barbatii sunt porci si femeile curve sau Semintele dicordieiCu diferite prilejuri de socializare de vreo cativa ani incoace, cam de cand cu totii din gasca suntem fiecare la casa lui, cu ratzi (:D), shopping saptamanal, grija frigiderului si a divereslor facturi plasate strategic de furnizori in cutia postala, am remarcat ziceam, ca exista o tendinta quasi-unanima in a deplange public statutul de jumatate, in a aminti cu regret vremurile de polenizare fara discernamant, discursuri care de cele mai multe ori sunt insotite de critici la adresa "celuilalt eu". <br /><br />In mod miraculos in intimitate orice sarcasm dispare (nu perntru totdeauna) si absolut instant aprecierile incep da curga de o parte si de alta. Deodata barbatii descopera cat e de minunat sa reusesti sa gasesti tricoul dorit in fiecare dimineata iar femeile apreciaza un sistem de bicepsi bine pus la punct in stare sa schimbe garnitura de la chiuveta sau priza arsa de la baie. <br /><br />Oare recunoasterea ca apreciem omul de langa noi, care imparte frumosul si uratul in mod egal, ne face mai slabi in ochii "haitei"?! De unde nevoia de ironie? De ce in doi iubim cele doua brate in jurul nostru, iar in grup nu facem decat sa amintim ca nu-s bune decat sa duca berea si respectiv rujul la gura?!<br /><br />Un prieten foarte bun zicea zilele trecute "toti colegii mei se plang de jumatatile lor, dar eu sunt mandru de fata mea" si mi-am dat seama ca imi place sa vad si pe altii recunoscand public meritele vecinului de perna. <br /><br />"Arata ca ai minte, daca vrei sa am si eu" e o replica celebra dintr-o piesa de teatru - una din marile mele favorite (<span style="font-style:italic;">Badaranii</span>, C. Goldoni) sau conform <span style="font-style:italic;">Coranului</span> "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte". Daca tu lansezi o sageata, apuc si eu cu repeziciune din tolba doua, ca-s mai cu mot. Urmand legea progresiei aritmetice tu vei lua 3, samd. Stop- dupa ani de convietuire e ok sa spui ca-l respecti pe celalalt, e ok sa recunosti ca o ajuti pe ea oricand ti-o cere, sau chiar si fara sa o ceara, e ok sa admiti ca e bine sa mai plece si el la fotbal cu baietii ca sa ai seara numai pentru tine... sigur nu ramai cu nici un organ mai mic daca o afirmi chiar si in fata prietenilor (prietenelor) tale.<br /><br />Asadar, pretuiti ce aveti si nu va sfiiti sa o aratati. Nici nu cade deltoidul, nici nu se face parul rosu.<br /><br />In amor de litera si jumatate,<br />ElizucElizuchttp://www.blogger.com/profile/01270758193341799053noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-4386339323857462519.post-12900778572255018472011-02-24T01:10:00.000-08:002011-02-24T06:21:58.334-08:00One. The one- Hai stai aici si ma asteapta, ca mama se duce pana jos si vin imediat inapoi! <br />- Te-ai lovit? Hai sa pupe mama ca trece unde da mama pup! Hai sa dam bataie la masa ca a indraznit sa loveasca fata!<br />........<br />- Mami, cum il chema pe nenea' ala?<br />- Ion<br />- Mami, da ce-are in sacosa?<br />- A fost la piata, a luat cartofi si morcovi<br />- Mami, da de ce merge doamna aia altfel?<br />- S-a lovit la picior, mami<br />- Cum?<br />- Pai se grabea sa coboare din tren si a calcat stramb<br />- Aha<br />.....<br /><br />- Mami, ce culoare au ochii bufnitei?<br />- Nu stiu!<br />- Mama, da tu le stii pe toate, hai spune-mi!<br />- verzi:)<br />- Uite, vezica stii?<br /><br />......<br />- Nu te mai certa cu Diana, e sora ta mai mica, trebuie sa ai grija de ea, sa o protejezi (...hmm ce mi-as fi infipt oleaca ghearele), tu esti mai mare trebuie sa fii mai intelegatoare!<br /><br />.......<br />- Nu-mi place cum ai scris, rup foaia si o iei de la inceput!<br /><br />Pentru toate astea si multe altele pe care nu mi le amintesc, pentru 34 de ani si 9 luni de rabdare fara margini, de explicatii pentru fiecare nimic intrebator scornit de un cap blond si doi ochi de culoarea ciocolatei amarui, pentru sute de nopti nedormite cand era fata (nu conteaza care) bolnava, pentru ca atunci cand mama e langa tine trece orice durere fizica sau nu, pentru zilele de munca cu tot felu de nebuni si dupa-amiezele cu lectii acasa, pentru vacantele minunate, pentru ca MAMA E NUMAI UNA! (si nu e vorba de piftele din frigider),<br />LA MULTI ANI, MAMA!<br /><br />Cu dragoste,<br />Elizuc<br /><br /><iframe title="YouTube video player" width="425" height="349" src="http://www.youtube.com/embed/XsCBZxpoqIc?rel=0" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Elizuchttp://www.blogger.com/profile/01270758193341799053noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4386339323857462519.post-30246090009699450312011-01-14T05:30:00.000-08:002011-01-17T08:14:49.730-08:00O moarte minunataPianistul sta in asteptare cu mainile deasupra pianului. Tine ochii inchisi. Nu stii la ce se gandeste, daca urmareste cu mintea arcusul, daca asteapta semnalul dirijorului, daca numara masura din partitura, daca viseaza la o crinolina din organza de culoarea untului maturand in cale foile raspandite pe jos in jurul pianului ramas fara picioare in odaia maestrului. <br />O miime de secunda intre tacere si armonie. Apoi mainile se lasa incet pe clape, exact cand arcusul s-a ridicat de pe coarda. Sufletul se inalta deasupra cladirii aproape daramate a Filarmonicii, dincolo de ceata orasului. Si-mi vine in minte Mammy care a imbracat juponul de tafta rosie intr-o zi de sarbatoare, pentru ca fosnea asa cum fosnesc aripile ingerilor. Daca fosnetul de tafta e aidoma zgomotului pe care-l fac ingerii cand zboara atunci muzica aceasta trebuie sa fie aidoma cu cea care rasuna in Rai. Cum altfel sa explici stralucirea pe care o vezi cand inchizi ochii si Fa Diez te ia cu ea? Cum altfel sa explici golul care ramane in sectiunea de minte dedicata cotidianului si care se umple instant cu Liniste si Iubire pe masura ce clapele se lasa in jos fortissimo sau pianissimo, dupa cum dicteaza Pianistul?! <br />Din caleidoscopul imaginar cascade de insantanee se revarsa, te invelesc, te ascund, te descopera. Clipesti, dar nu vezi nimic din sala de concert. De fapt esti la Cairo chiar cu Imparatul in persoana, ii privesti armata nesfarsita intinsa printre piramide, gata de atac, esti apoi la Viena cand intra trimufator, il privesti cand isi pune inima in palma micutei Josephine si, pentru ca vii din viitor, stii ca zilele de glorie ii sunt numarate, si-ai vrea sa ramana mai mult langa ea. <br />Degete neastamparate fug tandre pe clape in acelasi ritm cu bagheta dirijorului vestind puterea si decaderea nemiloase. Fata si verso. Piano-forte. Putere-betie. Decadere-durere. Decadenta-demon. Umilinta-Inger. Iubire- Nemurire.<br />Inima iti fuge din nou in odaia cu pianul fara picioare. Un barbat, mai degraba scund, la vreo 40 si ceva de ani sta pe podea privind ingandurat partitura scrisa doar pe jumatate. E morocanos si nemultumit de vizita ta neasteptata.Nu-i plac vizitele, doar una o asteapta si nu vine niciodata. O clipa te priveste in ochi, de sub sprancenele stufoase si foarte incruntate, apoi se intoarce la foaia din fata lui si uita de tine. Incepe sa cante. Fata se relaxeaza. Nu aude. Simte doar vibratia corzilor in podea. E demult departe. Cu ingerii? Cu demonii? Muzica s-a oprit pentru cateva minute. Se intoarce la foaia neterminata inca si intr-o bataie de inima a umplut portativele. Canta iar. Au fost sigur ingerii. Suferinta singuratatii doar ingerii o pot transforma in Divin. Doar Geniul poate face divinul omenesc nemuritor. Iar Omul poate asculta, canta, simti, intelege, iubi, calatori in timp, muri si invia fara sa tina seama de trup, doar cu El si Muzica lui. <br />Bagheta dirijorului se lasa pe pupitru. Degetele se opresc din mangaieri. O secunda de liniste absoluta apoi palmele se lovesc frenetic intr-un vacarm ordonat. Sufletul revine prin crapaturile tavanului in trupul incorsetat de dulcile conventii sociale, plictisoare de multe ori dar atat de necesare in cotidian.<br /><br />Cu amor de litera, fur Ludwig von Elise<br /><br /><object width="480" height="385"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/dXyzpvxagwA?fs=1&hl=en_US&rel=0"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/dXyzpvxagwA?fs=1&hl=en_US&rel=0" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object>Elizuchttp://www.blogger.com/profile/01270758193341799053noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4386339323857462519.post-17197938631512151142010-12-20T04:57:00.000-08:002011-01-05T03:57:07.447-08:00Visul unei nopti de iarnaGeamurile aburite ascund turturi transparenti imensi ce atarna de marginea acoperisului. Pericol pentru trecatorul imprudent. Poezie pentru sufletul din casa, care priveste din fundul patului, de sub plapuma grea cautand lumina soarelui si incercand sa-si dea seama dupa stralucirea lunii cat mai dureaza pana se schimba decorul. <br />Ganduri paseau tiptil prin fata pleoapelor inchise, indecise intre visare si veghe... "-Oare ce-as face daca as castiga la loto?!<br />- Hmm, sunt sigura ca o sa ma descurc eu cumva.<br />- Am inchis fereastra la bucatarie? Sa nu se faca frig cand ma trezesc maine. Cred ca-s treaza si in mod sigur deja e maine.<br />- Trebuie sa platesc gunoiul, am sa rezolv asta azi. A da, azi e ziua de tenis! Trebuie sa ajung devreme acasa sa am timp sa ma schimb. Oare n-ar fi mai bine sa iau echipamentul cu mine? Si racheta aia Babolat e asa de faina... Nadal o fi avand una facuta pentru el?! parca citisem, da interviul ala cu Hanescu... zicea el ca marii sportivi isi tuneaza racheta. Ce-o fi de tunat la o racheta?! Manerul cred, ca sa se muleze mana mai bine, poate si rama un pic, sa fie mai rezistenta la lovituri de forta.. <br />-A fost frumos data trecuta. Noul meu racordaj e marfa. Si el era asa de simpatic cu tricoul ala albastru! Hei, concentreaza-te! Jucam tenis sau ne gandim la sex? Da.. si nu tine niciodata mingiile in buzunar. De ce?! Uff, pe-asta am vazut-o prea tarziu. Numai din vina lui. Sau a tricoului? <br />-Iti mai aduci aminte primul Craciun? Prima victorie a Femeii, prima declaratie de dragoste fara cuvinte. Frig, turturi si lumina difuza. Ferestre de cristal alb tineau caldura in casa. Lumina palida protocalie din fereastra alba a unei case pe o strada pustie si noi ne iubeam in mansarda. Marmura scarilor era si mai rece din cauza frigului naprasnic, dar imediat ce treceai pragul casei erai inconjurat de iubire. Bradul albastru ne era complice fidel. Ninge-n decembre. Spre geamuri privesc si vad lumina din casa. Nimic in afara de 2 suflete. Totul se umple de doua inimi. <br /><br />- Hai babe, trezeste-te ca-ntarziem la serviciu!<br />Antrenorul de tenis zambeste cu toti carliontii negri deasupra mea! Cred in iubire la prima vedere, rasarita din usa unei librarii boeme pe o strada vie din orasul tanar. Cred in iubire "pana cand moartea ne va desparti". Cred in sufletul pereche.<br /><br /><object width="425" height="344"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/eKiujDWRBAM?fs=1&hl=en_US&rel=0"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/eKiujDWRBAM?fs=1&hl=en_US&rel=0" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="425" height="344"></embed></object><br /><br />Tombe la neige et je sais que tu viendras ce soir:)<br />Cu amor de litera si Craciun in mansarde,<br />ElizucElizuchttp://www.blogger.com/profile/01270758193341799053noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-4386339323857462519.post-32844395758211570462010-11-19T03:57:00.000-08:002010-11-22T03:05:31.639-08:00Keep walking. Keep fighting- Iubi, crezi ca noi putem ajunge la stele?<br />- Sigur iubire.<br />- Cum?<br />- Pai cu taxiul stelar, cum altfel?!<br />- ...<br />- De ce razi?<br />- Nu rad, e cel mai frumos raspuns pe care-l puteai da. E ras de fericire.<br /><br />Intinse mainile sa-l imbratiseze si sa-si lase capul pe umarul barbatului de langa ea. Simplu. Asa sa fie? Oare apreciem indeajuns gesturile simple de care suntem capabili?! Indeajuns incat sa nu le risipim dar nici sa nu ne dovedim zgarciti?<br /><br />Opresc propriul carusel. Azi cineva e fericit mai mult decat in alte zile. Pentru o femeie anume azi e o zi speciala. Prin ochii si vocea lui <a href="http://everdene.wordpress.com/">Everdene</a> cunosc Femeia. <br /><br />De ce zic femeie, desi are numai 20 de ani? Pentru ca numai Femeia cu puterea ei poate sa reuseasca. Pentru ca fetele se joaca iar Femeile implinesc visuri. Pe ale lor proprii si pe ale celor pe care-i iubesc. Pentru ca numai o Femeie poate sa inspire pe ceilalti sa-si ceara rampa si bara daca de asta au nevoie pentru a ajunge destinul din urma. Sau pentru a atinge Steaua, oriunde ar fi ea, chiar si in corpul D. Pentru ca "veniti maine" si "aduceti si adeverinta X" inseamna doar un pas mai putin de facut. Pentru ca o vanataie lasata de balustrada inseamna o treapta mai sus. Pentru ca toate acestea, desi o lupta, pentru ea sunt firesti si mai ales pentru ca singura alternativa de luat in considerare e sa mearga mai departe. La propriu. <br /><br />La multi ani, Olivia!<br /><br />Cu amor de litera,<br />ElizucElizuchttp://www.blogger.com/profile/01270758193341799053noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4386339323857462519.post-88759474326111294112010-11-17T10:39:00.000-08:002010-11-17T22:14:25.389-08:00One nightloser<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-e4OJjsc-WlH82RnhkCZlb6zJbQ0KGcFFKnd9j4b3_g0xHF3IHcv6XQFOmSrFg2JA2_cUtTPh4jZvGbN4NI0OmAK0U8939POW95VA4mn9Bm96kNWgjK7eghLavnlfh4zSZs8CwBDRWBw/s1600/Nightlosers.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 214px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-e4OJjsc-WlH82RnhkCZlb6zJbQ0KGcFFKnd9j4b3_g0xHF3IHcv6XQFOmSrFg2JA2_cUtTPh4jZvGbN4NI0OmAK0U8939POW95VA4mn9Bm96kNWgjK7eghLavnlfh4zSZs8CwBDRWBw/s320/Nightlosers.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5540614012790111874" /></a><br />"La baza invites you to Concert Nightlosers" se arata instistent sub un 1 rosu pe un patratel albastru corespunzand capitolului "Notifications"... - Da, normal ca merg, doar i-am zis de cand m-a anuntat ca vrea sa le scrie sa-i cheme la noi, pentru ce imi face spam acu'?!<br /><br />Astepta ziua "the day" fara prea mare chef, mai degraba terorizata de perspectiva valurilor de fum decat incantata de experienta live ce va sa vie. Si totusi, undeva, in constientul indepartat, the blues time ii dadea fiori (si nu de groaza). <br /><br />Viata s-a scurs cu orele de serviciu, de indatoriri casnice ce tin de frigider ori de masa din bucatarie, plimbari, vizite, iubiri si iubirea zi dupa zi, pana cand The Day has come.<br /><br />- LA MULTI ANI LA BAZA!! <br /><br />...and let it be music and chaos<br /><br />Ca prestatia avea sa fie fabuloasa, asta oricine o stia dinainte chiar sa se intample. So, nici o surpriza aici. Ca show-ul e ironic, nici asta nu surprinde. Dar dincolo de ambalajul satiric exista ceva, sunetul dintr-o vioara veche, clasica (rarisim in genul asta de muzica), sunet tandru din arcus, un pic jupit unde "pisca" maestrul coarda, sunet docil din maini care acum sunt lenese acum alearga cu viteza nebuneasca si te astepti din clipa in clipa, cu cat mainile alearga mai repede, ca violonistul sa ramana, precum Paganini, cu arcusul suspendat pe coarda solitara, dupa ce toate celelalte au cedat nervos la atata presiune. Dar vioara rezista si incanta trezind amintiri, purtand sufletul pe deasupra perdelei de fum in anii amfiteatrelor cu banci si fete blonde in blugi stramti, cu Marlborough rosu extra-long (ori Lucky Strike, dupa buget) intodeaua in exces, cu dulci si nevinovate nebunii cand pui ochii pe seminaristu' de la Arheologie (boring, mai putin seminaristu'), cu sesiuni magice pentru ca intodeauna exista maine, chiar si atunci cand maine inseamana "de la cine naiba o sa copii si eu?!", cu prietenii ce raman peste ani si tari (noroc cu facebook), cu oameni, cu povesti ce reinvie pe o nota muzicala cand aceeasi vioara, pe alta scena de inceput nonconformist, condusa de aceeasi mana lenesa si rapida, a deschis spiritului si sufletului usa catre "our blues". <br /><br /><strong>Nightlosers-If You Want Me To Love You</strong><br /> <object width="448" height="80"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/Spider1975/46a84903ba98f7.swf"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><param name="flashvars" value="username=Spider1975&hash=46a84903ba98f7&miniMode=false"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/Spider1975/46a84903ba98f7.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" width="448" height="80" flashvars="username=Spider1975&hash=46a84903ba98f7&miniMode=false" ></embed></object> <br /><a href="http://www.trilulilu.ro/audio/diverse" title="diverse"> </a><br /><iframe src="http://www.facebook.com/plugins/like.php?href=http%3A%2F%2Fwww.trilulilu.ro%2FSpider1975%2F46a84903ba98f7&layout=standard&show_faces=true&width=448&action=like&colorscheme=light&height=80&ref=trlfbmbdlk" scrolling="no" frameborder="0" style="border:none; overflow:hidden; width:448px; height:80px;" allowTransparency="true"></iframe><br /><br /><br />Si, da, poza e de la <a href="http://luptasizbor.blogspot.com/">Cristina</a> <br /><br />Amor de litera si sol major,<br />ElizucElizuchttp://www.blogger.com/profile/01270758193341799053noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4386339323857462519.post-2681511307099747422010-09-20T04:20:00.000-07:002010-09-22T05:14:33.868-07:00Indian summerToamna calda ca-n cantecul lui Joe Dassin. Soarele bland scalda aur, rugina si verde trecut in 1000 de variatiuni. Doua randulele intarziate ocolesc pe rand becul plin de praf din scara blocului. Iubesc? (Se) Iubesc?<br /><br />Raza blanda te smulge din realitate, te-ndeamna la visare, la filisofie.. De ce iubim? Ce legi guverneaza iubirea? Si cum ne dam seama cand trecem de usa fermecata? <br /><br />Se trezise de ceva vreme dar frumusetea diminetii de toamna ce se intrevedea vag prin geamul usor aburit si caldura patului nu o imbiau sa lase cuibul. Ramasese in stare de semi-somn cu ganduri trecandu-i dezordonat prin zona de constienta. Fericirea clipei o provoca la intrebari fara raspuns. Sa fie umarul puternic al barbatului de langa ea? Sa fie cearsafurile care se incapatanau intodeauna sa se adune in mijlocului patului ca o foaie de hartie pe care te-ai razbunat? Sa fie o raza de septembrie care straluceste in par? Sau iubirea e clipa in care devii constient de toate astea? Ca sunt langa tine azi, si le vei avea si maine chiar daca septembrie devine octombrie iar raza se preschimba incet in atingeri de gheata.<br /><br />- "On ira où tu voudras, quand tu voudras<br />et on s'aimera encore, lorsque l'amour sera mort<br />toute la vie sera pareille à ce matin<br />aux couleurs de l'été indien" <br /><br />Da, te iubesc cel mai mult pentru ca te-am intalnit in Vara Indiana.<br /><br /><object width="480" height="385"><param name="movie" value="http://www.youtube-nocookie.com/v/Y6MRimMkuaw?fs=1&hl=en_US&rel=0"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube-nocookie.com/v/Y6MRimMkuaw?fs=1&hl=en_US&rel=0" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object><br /><br />Amor de aur si cupru,<br />ElizucElizuchttp://www.blogger.com/profile/01270758193341799053noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4386339323857462519.post-87367644991575251612010-08-20T09:03:00.000-07:002010-09-06T02:21:06.252-07:00Comperio et comprehensio-Ufff! Ma doare inima, nu mai pot! Inca un meci ca asta si imi dau duhul... E incredibil cat de prost au jucat si cat de dobitoc e antrenorul! <br /><br />Vocea masculina din care razbatea bucuria ascunsa mai pastra inca stresul intens, din urma cu cateva minute cand sortii se decideau intre doi oameni, din doua echipe diferite, dovada ca uneori fotbalul poate fi un sport "solitar". Esti doar tu (the player) si el (the portar - adica goalkeeper)<br /><br />- Cine a castigat iubire?<br />- Noi!<br /><br />Rasul isterico-ironic a umplut camera, ca o pedeapsa pentru bucuria sincera a barbatului din fata ei. <br />- Evident, tu n-ai sa intelegi niciodata...<br />- Evident ca n-am sa inteleg cum de te doare inima pentru 11 dobitoci care alearga dupa o bila pe iarba, iar mai la noapte dupa seturi de cate 2 bile prin cluburi. Cum poa' sa-ti pese in halu' asta de niste cretini? <br />- E o filosofie, nu e vorba de cei 11 idioti...Nu ei sunt Steaua, Steaua suntem noi, suporterii<br />- ...HM ok, atunci de ce cei 11 filosofi care cauta sfera in spatiul verde au scris pe piept FC Steaua Bucuresti?! <br /><br />Incapatanarea rautacioasa era alimentata din belsug de mutrele dezamagite ale iubitului. Ar fi pus capat pe loc calvarului daca n-ar fi amuzat-o atat de rau sensibilitatea fotbalistica din acel moment. Demult a renuntat sa combata real pe acest subiect, erau doar tachinarii pe care dracusorul din ea nu le putea infrana. Nu era adepta filosofiei "lasa-l mama, ca mai bine asta decat altele..curve ori jocuri de noroc", oh nu! Nici pe departe! Dar oare cine in afara de ea putea intelege mai bine ce inseamna pasiunea? Ea care descoperea in fiecare zi o pasiune noua, care traia revelatia cu o intensitate necunoscuta multor muritori cu evidente la ITM, care gasea in orice cuvant dintr-o carte, in orice nota dintr-o partitura, in orice sunet de vioara o analogie, un secret dezvaluit, un sens de parcurs...<br /><br />Descopera si intelege! Pe vremea cand era profesoara impartasea elevilor imensitatea unei lumi ascunsa in aceste doua cuvinte. Secretul deslusit de formula magica. Povestea invatatilor din secole trecute in cautarea Graalului nu e altceva decat povestea intelegerii. Leonardo si desenele lui, Michelangelo care fura cadavre pentru a le studia, Pitagora, Arhimede, Fibonacci au descoperit pentru ca noi sa intelegem. Ce intelegem- depinde de fiecare in parte, dupa cum fiecare e dator macar cu o descoperire in viata asta. Poate nu acel "pas mic pentru om, un pas urias pentru omenire", cei mai norocosi si mai perseverenti vor face si pasii omenirii, dar pasul intelegerii e necesar in devenirea personala.<br /><br />Descopera si intelege, si-atunci, cum zice prietenul Kipling, "you'll be a Man my son!" <br />Pasiunea e urmatoarea treapta, a trairii - trup, spirit, suflet- impreuna descopera, spiritul intelege iar sufletul traieste.<br /><br />Cu amor de litera, trup, spirit si suflet,<br />ElizucElizuchttp://www.blogger.com/profile/01270758193341799053noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4386339323857462519.post-75985785868169400052010-08-10T12:14:00.000-07:002010-08-10T13:41:30.803-07:00Çok uzakta<object width="320" height="288"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/video/Aggelos/9259665d5d0347/0xe9eff4.swf"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><param name="FlashVars" value="durataAudio=268&titluEmbed=Mustafa%20Ceceli%20%20%20Limon%20%C3%87i%C3%A7ekleri"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/video/Aggelos/9259665d5d0347/0xe9eff4.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="320" height="288" FlashVars="durataAudio=268&titluEmbed=Mustafa%20Ceceli%20%20%20Limon%20%C3%87i%C3%A7ekleri"></embed></object><br /><a href="http://www.trilulilu.ro/video/Muzica" title="Muzica"></a><br /><br /><br />Intinderi de aur alergau cu viteza ametitoare de o parte si de alta a masinii, semn ca marea cea cu ochi albastri se departa tot mai mult cu fiecare secunda, ramanea in urma, cuminte, limpede si plina de secrete. <br /><br />Femeia tanara isi aprinse tacut o tigara si-si sprijini picioarele pe bord. Muzica si aurul de-afara aduceau un aer magic, desprins parca din basmele cu cadane - in ciuda multor cai putere ce o purtau spre inaltimile dezgolite din orizont. Avea ochi de migdala prajita, inchisi pe jumatate - din cauza soarelui, sau poate a fumului ori a unei visari inspirate de vraja orientului iar soarele Belek-ului trebuie sa se fi indragostit imediat de ea caci parea ca nu a lasat nici un centimetru de piele nemangaiata de raze judecand dupa culoarea de miere bruna lasata generos la vedere de constumatia estiva pe care o alesese. Printre gene negre si dese privea la barbatul de la volan incercand sa patrunda in acelasi timp sensul cantecului care o vrajea. <br /><br />Vremuri cu yasmak si khol, cu dragoste furata si mistere de matase rosie razbateau din muzica data la maxim. Sultana secolelor trecute traia in fiecare nota, ignorand cu desavarsire orice celula occidentala din trupul de pisica lenesa. Chiar si fumul era al Orientului. Vieti trecute, in care armate ale Semilunii bateau la poarta Occidentului, au capatat deodata un sens nou, caci poate o cautau pe ea. Ori chiar ea le trimisese doar pentru a vedea daca marile Occidentului sunt mai albastre, mai limpezi si fara secrete?! Ori poate isi cauta Sultanul deghizat sub pielea alba a vreunui Print de Bayern pornit in cruciade tarzii?!<br /><br />Peste secole si vieti Adam si Eva s-au regasit pe o corabie. Orient si Occident reunit, Apus si Rasarit regasit, Semiluna si stea, Semiluna si Soare impreuna. Jumatatile unui atom s-au reunit pe o punte, pe o mare ce privea cu ochi albastri, bucuroasa ca o dragoste s-a implinit, iar atomul a devenit departare.<br /> <br />Campiile de aur si soare ramasera in urma, departe...foarte departe pastrand lumina pentru Belek. Aerul uscat al desertului razbate incapatanat prin clima pornita. In ciuda departarii crescande parea ca ajunge acasa.<br />- Aşkım, aprinde-mi o tigara!<br />Ochi de migdala si glas de Sultan au raspuns pe loc rugamintii. <br /><br />In noaptea calda desertul, stelele si luna au binecuvantat iubirea ajunsa in sfarsit Acasa intr-un oras cu nume de fata si zeu al soarelui.<br /><br />Zambet de nisip fierbinte si amor de litera,<br />ElizucElizuchttp://www.blogger.com/profile/01270758193341799053noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4386339323857462519.post-57651410882725601632010-07-14T07:13:00.001-07:002010-07-20T01:39:01.529-07:00La vie en rouge...bordeauxSeara tanara in noapte de iulie. Desi e trecut de 11 noaptea o lumina palida se incapataneaza sa nu paraseasca orasul inca viu, in ciuda orei cam inaintate pentru o zi din saptamana. In zare, linia orizontului e imbracata in foc. E vina soarelui, ca nu vrea sa plece?! E cochetaria lunii, care isi face aparitia ca o adolescenta la balul de prezentare in societate?!<br /><br />Intr-o casa anume din marele oras boem, undeva nu foarte departe, motoarele au tacut. Nici macar televizorul nu-si mai arunca veninul in aerul de seara, ce se revarsa generos prin ferestrele deschise. Aroma discreta a vinului din pahare se amesteca in mod placut cu parfumul verii venit de afara. Linistea le insotea gesturile facute calm, fara graba. Doar doua veioze tulburau amurgul in casa. Una asezata langa canapea, arunca o lumina galben-rosiatica (niciodata nu i-au placut neoanele) pe cartea in care el parea cufundat total. Nu ridica ochii decat la cateva pagini, sa soarba din licoarea rosu inchis ce lasa pe pahar urme grele. Doi pasi mai in fata, un al doilea cerc galben-rosiatic scotea din intuneric partitura cea noua, descifrata si incantata. Pianul e pasiunea ei, mai ales serile, dupa o zi plina, caldura muzicii compensa orice oboseala. Pe marginea pianului, paharul cu vin - din care deja sorbise mai mult de jumatate, arunca reflexii visinii pe primele clape. Canta incet, abia atins. <br />Pian, vara, vin, lumina obscura, iubire, Beethoven. Lipseste ceva? Nimic! Perfectiunea era chiar acolo, in acea clipa, in acel acord, in barbatul intins lenes pe canapea, in adierea de-afara cu parfum de tei tarziu, in tacerea plina de mesaje, in codul pe care doar doi oameni il stiu: el si ea- doi dar totusi unul.<br /><br />Amor de litera, fildes si rosu sec,<br />Elizuc<br /><object width="480" height="385"><param name="movie" value="http://www.youtube-nocookie.com/v/w2cFEHM9yMw&hl=en_US&fs=1?rel=0"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube-nocookie.com/v/w2cFEHM9yMw&hl=en_US&fs=1?rel=0" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object>Elizuchttp://www.blogger.com/profile/01270758193341799053noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4386339323857462519.post-47470410601150159562010-07-07T03:55:00.000-07:002010-07-09T08:52:28.402-07:00Twilight in the morning sau Cand timpul are intotdeauna rabdareDoi prieteni stateau de vorba la o cafea:<br />- Vezi tu, viata asta e ca o ceasca de cafea....<br />-... hmm, ce vrei sa spui?<br />- Da' ce-s eu, filosof?!<br /><br />Geamul masinii era lasat in jos la maxim. O zi superba de iulie, usor racoroasa, preludiu de weeek-end boem cu dimineti in pat. Statea in masina, cuminte, ascultandul pe dragul Louis povestind cu voce de charleston ca exista undeva un banut de argint care straluceste intotdeauna spre el. In ritmul lui, viata orasului se arata plina de soare, pace si liniste ca in vremuri cu regi buni. Undeva aproape, pe scarile unei alimentare de cartier o femeie plimba mopul in acelasi ritm dictat de trompeta. Pare ca mopul danseazeaza blues. Cativa metri mai incolo trei muncitori dezmembreaza niste schele dovada ca viata merge mai departe, spre alte blocuri, alte schele, alte constructii ce asteapta un Manole dar fara o Ana de zidit- in zilele noastre tehnica face inutil orice sacrificiu uman pe altarul creatiei. <br />Mopul se incapataneaza sa mangaie scarile inguste de cartier, fara vreo rampa pentru access carucioare- semn ca timpul e mult in urma si nu prea la curent cu legile EU, in ritmul leganat al lui, al Regelui Louis. Femeia pare ca sta inadins acolo ca sa asculte muzica ce razbate dincolo de geamul deschis, chiar daca volumul nu asurzeste cartierul. <br />-"Oare mai dureza?" se intreba ea in gand in timp ce astepta sa vina el de la chioscul de ziare.<br /><br />In raza soarelui matinal praful din masina plutea hipnotic. In jur oameni is traiau viata in ritmuri paralele, necunoscute si totusi atat de aproape. Pentru un minut s-a oprit din propria existenta ca sa o observe pe a lor, iar cand s-a intors sa uitat la el cu dragostea in gand, repetand in acelasi timp cu Louie <br />- "un banut de argint va straluci intodeauna inspre mine" - de ce ma grabesc? Am tot timpul din lume!<br /><br />Amor de litera si stralucire de argint,<br />Elizuc<br /> <br /><object width="480" height="385"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/wy97lOwvECs&hl=en_US&fs=1?rel=0"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/wy97lOwvECs&hl=en_US&fs=1?rel=0" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object>Elizuchttp://www.blogger.com/profile/01270758193341799053noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4386339323857462519.post-41599507024959669482010-06-28T06:05:00.000-07:002010-06-29T00:49:38.925-07:00Departe de lumea dezlantuita: intoarcerea ciresarilorBalansoarul se misca usor in ritmul brizei abia simtite de iunie. Miezul zilei. Vremea e rece in ciuda lui "ciresar" care vine intotdeauna pe la noi cu caldura multa. <br /><br />In zare, peste vale, se vad dealurile verzi cu livezi nemasurate de ciresi. Pe alocuri se intrevad sclipiri rubinii semn ca soarele s-a oprit o secunda pe carnea proaspata si lucioasa a unui fruct de prin copaci. <br /><br />E sambata. De fapt, din balansoar timpul nu vrea sa curga. A ramas suspendat intre doua leganari. Undeva in vale clopotul bisericii anunta comunitatii un eveniment special, poate o inmormantare, poate ziua de Duminica. Se aude de departe, desi pana la Biserica sunt cativa pasi. Probabil clopotul a obosit de vreme caci are peste 500 de ani, din vremea lui Stefan, si se incapataneze sa ne spuna ca timpul trece in continuare, chiar si peste balansoar. <br /><br />Vita de vie isi arunca umbra in ritmul leganarii si tot in ritmul leganarii aratarea mica, alba, cu bot negru si urechi lasate peste ochii mici si stralucitori, se apropie si se departeaza de papucii atarnand din picior. Balansoarul nou nu scoate nici un sunet. Doar fosnetul vantului prin vii si ciresi, latratul aratarii si din cand in cand o gaina isi anunta victorioasa oul cotcodacind insistent si cate un "cu-cu-ri-guu" de incurajare de la sefu de galerie galinacee - dovada a altor suflete aflate in imediata vecinatate. <br />- Hai sa vezi livada! rasuna glasul brunet al femeii de varsta mijlocie care se misca cu rapiditate printre gaini, farfurii, saci cu faina, oala de pe aragaz, balansoarul din fata bucatariei de vara si multe alte lucruri de prin gospodarie. Am mai lasat niste cirese special pentru cand veniti voi:)<br /><br />Din copaceii proaspat altoiti, cam de inaltimea unui copil in clasa a 8a fructele rosii si mari priveau sfidator. Dispareau una cate una, cu rapiditate, in maini si intre buze lacome si la fel de rosii. In 10 minute nu mai era nici o sclipire sangerie pe nicaieri. Chair si visinile au cazut prada lacomiei citadinilor. N-au scapat nici cei doi duzi din spatele casei:) Pamantul din gradina insista sa intre in slapii "de oras" cu o senzatie incomoda de pudra si praf, cararea era departe.<br /><br />Din vremuri de memorie <span style="font-weight:bold;">Pastorala</span> rasuna undeva, pierduta in minte, bucurie a regasirii timpurilor idilice cu cirese la urechi, cu leganari in balansoar si fara grija ca exista vreun "maine" in care ar trebui sa inceapa vreun serviciu la o ora nesuferita de dimineata.<br /><br />Cu amor de litera si bagheta pastorala,<br />Elizuc<br /><br /><object width="480" height="385"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/a9HWo4THnHA&hl=en_US&fs=1&rel=0"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/a9HWo4THnHA&hl=en_US&fs=1&rel=0" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object>Elizuchttp://www.blogger.com/profile/01270758193341799053noreply@blogger.com0