Cu diferite prilejuri de socializare de vreo cativa ani incoace, cam de cand cu totii din gasca suntem fiecare la casa lui, cu ratzi (:D), shopping saptamanal, grija frigiderului si a divereslor facturi plasate strategic de furnizori in cutia postala, am remarcat ziceam, ca exista o tendinta quasi-unanima in a deplange public statutul de jumatate, in a aminti cu regret vremurile de polenizare fara discernamant, discursuri care de cele mai multe ori sunt insotite de critici la adresa "celuilalt eu".
In mod miraculos in intimitate orice sarcasm dispare (nu perntru totdeauna) si absolut instant aprecierile incep da curga de o parte si de alta. Deodata barbatii descopera cat e de minunat sa reusesti sa gasesti tricoul dorit in fiecare dimineata iar femeile apreciaza un sistem de bicepsi bine pus la punct in stare sa schimbe garnitura de la chiuveta sau priza arsa de la baie.
Oare recunoasterea ca apreciem omul de langa noi, care imparte frumosul si uratul in mod egal, ne face mai slabi in ochii "haitei"?! De unde nevoia de ironie? De ce in doi iubim cele doua brate in jurul nostru, iar in grup nu facem decat sa amintim ca nu-s bune decat sa duca berea si respectiv rujul la gura?!
Un prieten foarte bun zicea zilele trecute "toti colegii mei se plang de jumatatile lor, dar eu sunt mandru de fata mea" si mi-am dat seama ca imi place sa vad si pe altii recunoscand public meritele vecinului de perna.
"Arata ca ai minte, daca vrei sa am si eu" e o replica celebra dintr-o piesa de teatru - una din marile mele favorite (Badaranii, C. Goldoni) sau conform Coranului "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte". Daca tu lansezi o sageata, apuc si eu cu repeziciune din tolba doua, ca-s mai cu mot. Urmand legea progresiei aritmetice tu vei lua 3, samd. Stop- dupa ani de convietuire e ok sa spui ca-l respecti pe celalalt, e ok sa recunosti ca o ajuti pe ea oricand ti-o cere, sau chiar si fara sa o ceara, e ok sa admiti ca e bine sa mai plece si el la fotbal cu baietii ca sa ai seara numai pentru tine... sigur nu ramai cu nici un organ mai mic daca o afirmi chiar si in fata prietenilor (prietenelor) tale.
Asadar, pretuiti ce aveti si nu va sfiiti sa o aratati. Nici nu cade deltoidul, nici nu se face parul rosu.
In amor de litera si jumatate,
Elizuc
Postări
Semifreddo de cappuccino cu topping de rom
Acum 2 zile
Cam asa ceva numa` ca nu e Coranul draga doamna ci legea talionului pe care o regasim in Tora, primele 5 carti ale lui Moise, adicatelea Vechiul testament. Si suna cam: „… așa trebuie să dai tu viață pentru viață, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, rană pentru rană, arsură pentru arsură...”. Iubire crestina! :))
RăspundețiȘtergereDenigrarea consoartei / consortului in public e cel mai adesea si o reflexie a frustrarilor din spatiul conjugal. I-ai spsus sa duca gunoiul s nu -l duce, las` ca il faci de rusine in public. Stupid dar la indemana.
Ce bine ca eu sunt barbatul perfect pentru iubita mea care e femeia perfecta pentru mine!
:) Multumesc pentru amendament draga domnule blue:) Am si eu unul pentru dvs: perfectiunea nu exista decat poate in matematica...dar poti atinge si trai armonia cand il accepti pe cel de langa tine pe de-antregul, cu defecte si calitati, fara sa incerci sa-l schimbi. Dupa cum ziceam mai sus imparti frumosul si uratul in mod egal.
RăspundețiȘtergereCred ca "perfect pentru" la asta se refera :)
RăspundețiȘtergereVreau musaca cu linte! si cafea rasnita de venerabil :D
ma bucur ca mai e un musteriu la musacaua cu linte:) sincer, am mancat-o singura:D E chiar foarte buna. Cu mare placere te asteptam pe la noi la musaca, la cafea, la feteasca alba (uff imi faceti in ciuda sadicilor, ca eu nu pot bea)si la o clapa- daca mai exersez, tre sa recunosc ca am fost lenesa in ultima vreme
RăspundețiȘtergere