Mirabila samanta

Ceas tarziu de noapte tanara. Undeva, intr-o casa, intr-un pat nici prea mare nici prea mic, ascuns de luminile firave ale iernii de-afara, un cap blond cu parul in tepi se odihneste pe un piept minuscul, al unui trup ce abia ajungea in dimensiuni capul pe care-l strangea cu manute mici, dulci de copil. La prima vedere ai putea spune ca micul trup sufera sub apasarea capului mult prea greu, dar privind cu atentie iti dai seama ca de fapt abia se ating.
Mainile micute alearga prin parul scurt cu viteza din ce in ce mai mica, semn ca se apropie Capitularea. Capul blond, cu ochii inchisi, asculta galopul- cand a auzit prima data ticaitul acela grabit? Ce mai freamat, ce mai zbucium- pana cand inimioara aceea, mai mica decat gamalia acului, s-a aratat la ecograf cu toata simfonia ei, dezvaluind o lume cu totul noua, o lume in care avea sa existe EA.
Incet dansul mainilor prin par se opreste. Inca nu e momentul sa se ridice. Stie ca daca e prea devreme dansul mainilor se transforma intr-un fel de malaxor la care se adauga in curand si picioarele semn ca batalia va fi pierduta.. Asa ca asteapta, nemiscata, cu ticaitul acela magic in ureche. Cu fiecare bataie si mai multa dragoste se aduna. Mai e loc? Da, probabil pana la infinit. Sau undeva pe-aproape.

Lumea isi imparte timpul inainte si dupa Hristos. Pentru un cap blond cu tepi si pentru carlionti de abanos timpul insemna inainte si dupa EA. A existat viata inainte de Hristos?! Si inca ce viata- stralucitoarea Atena, magnifica Roma!

A existat viata inainte de EA? O, da!
- Mergem week-endul asta la Alba Iulia? Facem un gratar pe disc, bem o visinata de-aia buna de la matusa...
- Da, dar plecam de vineri, chiar dupa serviciu ca sa avem timp! Tre sa luam si niste red bull ceva sa rezistam pe drum, da si vreo 10 cafele, si poate de data nu ne mai intoarcem de la Sighisoara pana la Praid c-am uitat poseta:)
- Hai de 8 martie la Bucuresti! Poate prindem si o piesa de teatru ceva!
- Plecam cu masina pana la Istanbul?
- Week-endul asta stam in pat si nu facem NIMIC!!!!!!!!!! Bine, poate mergem pana la mama sa mancam- daca reusim sa ne ridicam

Si-apoi a venit acel tic-tac la fel de grabit ca gandurile care alergau cu 1000km/sec Si nici o noapte n-a mai fost la fel- pentru ca altcineva se foia intr-un patut cat o valiza langa patul cel Mare. Si nici o dimineata n-a mai fost la fel - pentru ca deodata ceasul desteptator e doar o piesa de mobilier fara nici o functionalitate utila. Si nici o zi n-a mai fost la fel pentru ca un glas de zana striga "MAMA" din zori si pana-n noapte de 100 de ori pe minut. Si nici o muzica - nici macar absolutul Beethoven- nu egaleaza rasetul celor 4 dinti. Si nici o seara nu mai e la fel pentru ca niciodata n-ai stiut cu adevarat ce inseamna sa te grabesti ACASA. Si timpul n-a mai fost la fel pentru ca nu se mai masoara in secunde, minute, ore si zile- se masoara in cuvinte noi, in pasi, in alimente si poezii. Se masoara in priviri ingrijorate cand manutele ard cu febra. Se masoara in fericire cand manutele alearga si se arunca in jurul gatului lui MAMI. Se masoara in mandrie cand toti cunoscutii exclama
- E ta'su toata!
Timpul are mai multe zambete!

Cu amor de 4 dinti, Elizuc