O singura data in viata asta am plans de fericire. Si nu pentru ca nu au fost ocazii, ci pentru ca am fost antrenata de mica sa nu-mi arat emotiile in public. Cu bucuria mi-a iesit intotdeauna disimularea. Cu nervii mai am inca de lucru.
Acum 3 ani cam pe la aceasta ora, tinandu-ma de pereti, cu dureri ingrozitoare la fiecare pas, ametita in pragul lesinului, urcam de la Terapie intensiva (et 1) la sectia neonatologie (et 5) sa-mi tin in brate comoara venita pe lume cu o seara inainte, putin grabita, putin fortata, dar aducand soare, bucurie si iubire in viata noastra.
A fost unica data cand nu m-am putut controla si lacrimile mi-au zburat dintre gene cand i-am auzit primul plans. Si in acest unic moment in time am simtit eternitatea! Nici pentru toate durerile din lume nu as renunta la aceasta fericire.
La multi ani, minunea noastra!
Postări
Semifreddo de cappuccino cu topping de rom
Acum 2 zile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu