"La baza invites you to Concert Nightlosers" se arata instistent sub un 1 rosu pe un patratel albastru corespunzand capitolului "Notifications"... - Da, normal ca merg, doar i-am zis de cand m-a anuntat ca vrea sa le scrie sa-i cheme la noi, pentru ce imi face spam acu'?!
Astepta ziua "the day" fara prea mare chef, mai degraba terorizata de perspectiva valurilor de fum decat incantata de experienta live ce va sa vie. Si totusi, undeva, in constientul indepartat, the blues time ii dadea fiori (si nu de groaza).
Viata s-a scurs cu orele de serviciu, de indatoriri casnice ce tin de frigider ori de masa din bucatarie, plimbari, vizite, iubiri si iubirea zi dupa zi, pana cand The Day has come.
- LA MULTI ANI LA BAZA!!
...and let it be music and chaos
Ca prestatia avea sa fie fabuloasa, asta oricine o stia dinainte chiar sa se intample. So, nici o surpriza aici. Ca show-ul e ironic, nici asta nu surprinde. Dar dincolo de ambalajul satiric exista ceva, sunetul dintr-o vioara veche, clasica (rarisim in genul asta de muzica), sunet tandru din arcus, un pic jupit unde "pisca" maestrul coarda, sunet docil din maini care acum sunt lenese acum alearga cu viteza nebuneasca si te astepti din clipa in clipa, cu cat mainile alearga mai repede, ca violonistul sa ramana, precum Paganini, cu arcusul suspendat pe coarda solitara, dupa ce toate celelalte au cedat nervos la atata presiune. Dar vioara rezista si incanta trezind amintiri, purtand sufletul pe deasupra perdelei de fum in anii amfiteatrelor cu banci si fete blonde in blugi stramti, cu Marlborough rosu extra-long (ori Lucky Strike, dupa buget) intodeaua in exces, cu dulci si nevinovate nebunii cand pui ochii pe seminaristu' de la Arheologie (boring, mai putin seminaristu'), cu sesiuni magice pentru ca intodeauna exista maine, chiar si atunci cand maine inseamana "de la cine naiba o sa copii si eu?!", cu prietenii ce raman peste ani si tari (noroc cu facebook), cu oameni, cu povesti ce reinvie pe o nota muzicala cand aceeasi vioara, pe alta scena de inceput nonconformist, condusa de aceeasi mana lenesa si rapida, a deschis spiritului si sufletului usa catre "our blues".
Nightlosers-If You Want Me To Love You
Si, da, poza e de la Cristina
Amor de litera si sol major,
Elizuc
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu