Keep walking. Keep fighting

- Iubi, crezi ca noi putem ajunge la stele?
- Sigur iubire.
- Cum?
- Pai cu taxiul stelar, cum altfel?!
- ...
- De ce razi?
- Nu rad, e cel mai frumos raspuns pe care-l puteai da. E ras de fericire.

Intinse mainile sa-l imbratiseze si sa-si lase capul pe umarul barbatului de langa ea. Simplu. Asa sa fie? Oare apreciem indeajuns gesturile simple de care suntem capabili?! Indeajuns incat sa nu le risipim dar nici sa nu ne dovedim zgarciti?

Opresc propriul carusel. Azi cineva e fericit mai mult decat in alte zile. Pentru o femeie anume azi e o zi speciala. Prin ochii si vocea lui Everdene cunosc Femeia.

De ce zic femeie, desi are numai 20 de ani? Pentru ca numai Femeia cu puterea ei poate sa reuseasca. Pentru ca fetele se joaca iar Femeile implinesc visuri. Pe ale lor proprii si pe ale celor pe care-i iubesc. Pentru ca numai o Femeie poate sa inspire pe ceilalti sa-si ceara rampa si bara daca de asta au nevoie pentru a ajunge destinul din urma. Sau pentru a atinge Steaua, oriunde ar fi ea, chiar si in corpul D. Pentru ca "veniti maine" si "aduceti si adeverinta X" inseamna doar un pas mai putin de facut. Pentru ca o vanataie lasata de balustrada inseamna o treapta mai sus. Pentru ca toate acestea, desi o lupta, pentru ea sunt firesti si mai ales pentru ca singura alternativa de luat in considerare e sa mearga mai departe. La propriu.

La multi ani, Olivia!

Cu amor de litera,
Elizuc