luni, 20 decembrie 2010

Visul unei nopti de iarna

Geamurile aburite ascund turturi transparenti imensi ce atarna de marginea acoperisului. Pericol pentru trecatorul imprudent. Poezie pentru sufletul din casa, care priveste din fundul patului, de sub plapuma grea cautand lumina soarelui si incercand sa-si dea seama dupa stralucirea lunii cat mai dureaza pana se schimba decorul.
Ganduri paseau tiptil prin fata pleoapelor inchise, indecise intre visare si veghe... "-Oare ce-as face daca as castiga la loto?!
- Hmm, sunt sigura ca o sa ma descurc eu cumva.
- Am inchis fereastra la bucatarie? Sa nu se faca frig cand ma trezesc maine. Cred ca-s treaza si in mod sigur deja e maine.
- Trebuie sa platesc gunoiul, am sa rezolv asta azi. A da, azi e ziua de tenis! Trebuie sa ajung devreme acasa sa am timp sa ma schimb. Oare n-ar fi mai bine sa iau echipamentul cu mine? Si racheta aia Babolat e asa de faina... Nadal o fi avand una facuta pentru el?! parca citisem, da interviul ala cu Hanescu... zicea el ca marii sportivi isi tuneaza racheta. Ce-o fi de tunat la o racheta?! Manerul cred, ca sa se muleze mana mai bine, poate si rama un pic, sa fie mai rezistenta la lovituri de forta..
-A fost frumos data trecuta. Noul meu racordaj e marfa. Si el era asa de simpatic cu tricoul ala albastru! Hei, concentreaza-te! Jucam tenis sau ne gandim la sex? Da.. si nu tine niciodata mingiile in buzunar. De ce?! Uff, pe-asta am vazut-o prea tarziu. Numai din vina lui. Sau a tricoului?
-Iti mai aduci aminte primul Craciun? Prima victorie a Femeii, prima declaratie de dragoste fara cuvinte. Frig, turturi si lumina difuza. Ferestre de cristal alb tineau caldura in casa. Lumina palida protocalie din fereastra alba a unei case pe o strada pustie si noi ne iubeam in mansarda. Marmura scarilor era si mai rece din cauza frigului naprasnic, dar imediat ce treceai pragul casei erai inconjurat de iubire. Bradul albastru ne era complice fidel. Ninge-n decembre. Spre geamuri privesc si vad lumina din casa. Nimic in afara de 2 suflete. Totul se umple de doua inimi.

- Hai babe, trezeste-te ca-ntarziem la serviciu!
Antrenorul de tenis zambeste cu toti carliontii negri deasupra mea! Cred in iubire la prima vedere, rasarita din usa unei librarii boeme pe o strada vie din orasul tanar. Cred in iubire "pana cand moartea ne va desparti". Cred in sufletul pereche.



Tombe la neige et je sais que tu viendras ce soir:)
Cu amor de litera si Craciun in mansarde,
Elizuc

6 comentarii:

  1. Ah ce frumos! Ma faci sa plang si in 5 minute am o teleconferinta si sigur imi va tremura glasul de la nodul in gat.

    RăspundețiȘtergere
  2. las ca va tai io romantismul....ce atata romantism...trezirea doamna Vasile...mai ai pana in februarie...si in Dubai e asa frumos :) ..aproape ca la iasi:)

    iar pt dameza cu amor de litera...zii lu carliontatu ala sa macine cafea cand ajunge acasa..ca noi mergem la film artistic

    RăspundețiȘtergere
  3. las' doamna ca te aud eu cum suspini in turceste ashkim, ashkim:D

    RăspundețiȘtergere
  4. Ehh!!!...ce vremuri, cand stateam si eu cu coatele pe geam si ma uitam cum ninge marunt si des pe alee. S-a dus!!!...acuma pot cel mult sa observ ca ninge...a treia zi...si asta nu prea mult, ca s-a trezit Sara si o plictiseste cand ma vede cu ochii lipiti de geam. Dar o sa mai vina si alte ierni. :) Sunt sigura!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. ehe.. si sa vezi cand o sa stai cu ochii-n geam si-ai sa te intrebi cat mai intarzie printesa, nesigura daca o gatui ca ti-a dat emotii sau o imbratisezi ca a juns intrega acasa:D

    RăspundețiȘtergere
  6. ..se pare ca asta mi-e destinul..ochii lipiti pe geam. :)))

    RăspundețiȘtergere