joi, 11 februarie 2010

Undeva, candva sau Iepurele sare intotdeauna de unde nu te astepti


De cand ma stiu, de fapt de cand am descoperit ce minunate fiinte sunt barbatii ( pe atunci erau baieti, dar tot aia) ma intrebam, plina de deznadejde , in momentele de pauza, sau mai bine zis in momentele "dintre barbati" ce sanse sunt sa intalnesc pe acel cineva unic, "celalalt eu", jumatatea mea daca realitatea e atat de cruda... In facultate ( btw, am facut istoria, asa ca de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere) tous les garcons ( si anume le zic baieti) aveau impresia ca sunt niste mici Iorga ( no offence Nicolae) si incercau care mai de care sa ma dea pe spate cu cate vreo carte scoasa de la naftalina sau opinii legionare indreptate- nu impotriva evreilor, ca asta nu mai e la moda, acu e impotriva tiganilor. Ma simt datoare sa marturisesc ca eram o aparitie destul de exotica in peisajul Facultatii de Istorie intrucat o blonda hippy nu mai vazuse AD Xenopol inauntrul lui de prin anii '70 cred, asadar les jeuns etudiants incercau sa stea pe langa mine, ca dadea bine la statut social si la alte cuceriri daca la mine dadeau gres.

Dupa cum ziceam- cu greu putea gasi o blonda hippy ca mine un tanar mascul cu puncte de interes comune in acelasi amfiteatru... iar crudul destin :D nu mi-a deschis si alte amfiteatre, asa ca am luat si eu ce era mai bun din zona.

Dupa ani si ani, vorba cantecului, in care am ajuns experta la search man optimization, viata mea sociala se derula patetic intre un ex cu fizic de fotomodel (de-aia mai era prezent, in ciuda etichetei"ex") si mansarda inca in constructie ( la rosu, ca sa zicem asa), loc de munca in companie multinationala cu profil software development si locuinta impartita cu maman si papa. La birou- nici o sansa intrucat colegii mei programatori gaseau un mouse mult mai apetisant decat o tzatza..Extra office, scena era un tumult de estrogen, nici un pic de testosteron. Aceasta sweet vie en rose a fost intrerupta de Yahoo...

Era o zi ca oricare alta, nimic nu anunta ceva special. Acelasi birou, aceleasi colege plictisite si ele, aceiasi programatori cufundati gestiunea branzei, acelasi ex cu abdomen patratel langa patratel de care eram satula... La un moment dat o colega imi zice ca a dat id-ul meu de mess unui fost coleg de facultate, gagiu super bla, bla. Eram neplacut surprinsa si de fapt nici n-am apucat sa ma gandesc prea mult ca hop si Accept se cerea click-at pe ecranul compului meu. Deh, daca raul s-a produs hai sa vedem, ca si-asa jobul era plictisitor poate il mai coloram un peu.
La inceput cu mare plictis schimbam replici conventionale de genu da ce faci, da cati ani ai, bla bla - the usual shit Mon amour incepuse cu un mare minus, de fapt ce minus?! erau bile negre mari cam cat distanta care ne despartea... caci aflu cu durere ca moncher era la locat la 200km distanta de mine- cam greu sa intretii relatii in astfel de conditii, si inca si mai grav era varsta lui... da... era cu 4 ani mai tanar decat distinsa blonda (care ramasese fara pletele-i lungi intre timp)aci naratoare. Clar, omu' avea soarta pecetletuita : ignore scria pe id-ul lui. Si-am hotarat sa-l fac sah-mat.
Din cilcul " da lasa-i draga sa se cunoasca mai bine" cheri ma intreaba de muzicile mele - te-am prins! imi zic satisfacuta in gand - si incep sa-i torn preferatii mei decedati (recunosc- oldies e my style) intr-ale muzicii si literaturii. Si intr-adevar dupa sah a urmat mat, dar nu la rege ci la regina (da, da stiu ca nu e mat la regina in sah, dar in viata se poate:D) M-a facut mat in 3 logari, caci si el ii cunostea, si el ii asculta, si el ii vana la fel ca mine. Tot New Orleans si Victor Petrini ii placeau si lui. N-am avut de ales. M-am predat. De 4 ani juma in fiecare zi. Si cred ca ma mai predau si in urmatorii 40 (am renuntat la vegeta si tutun)

Morala, caci intodeauna tre sa fie si o morala- e ca iepurele poa sa sara si de la 200 de km- gaseste el metoda sa ne-ajunga si mai ales sa ne faca sa stam, ori sa fugim la fel de repede ca el. Nu dispera, la fizicul fiecaruia exista o mansarda ce i se potriveste.

Inchei cu mare plecaciune si cu amor de litera,
Elizuc

2 comentarii:

  1. foarte tare......pop elize si cip (Dana)

    RăspundețiȘtergere
  2. asta chiar e o poveste frumoasa care incepe cu a fost odata ca niciodata.... si se sfarseste cu ....si au trait fericiti pana la adanci batraneti.

    RăspundețiȘtergere