Hanul lui Manuc

Parfum de primavara pe drum si in casa. Urme de soare pe geam si pe chipuri. Astenia inchide biroul si deschide masina cu dor de duca.

Mircea Vintila ma invita din cutia cu acorduri, in fiecare zi la o cafea turceasca la Hanul lui Manuc si de fiecare data imi tot zic ca iubitul meu face cafeaua cel putin la fel de buna ca legendarul cafegiu. In aroma columbiana neagra imi amintesc de vremurile copilariei ( fara madelaine si fara sa incerc sa regasesc timpul. Eu n-am pierdut nimic.) cand ascultam Simfonia a5a iar tata ne provoca la exercitii de memorie.
- Hai sa facem un concurs, ne zice tata mie si surorii mele ca sa mai potoleasca zarva de vrabii caracteristica .
- Da, cum sa nu! - atat asteptam noi...
- Este foarte simplu, ne zice tata: va pun 3 intrebari. Daca stiti, va dau la fiecare cate 5 lei. Daca nu stiti imi dati voi mie inapoi 10.
- Superb, aprobam noi in cor.
- Cum se numeste rahatul de gaina?
- E simplu, gainatz- raspundem noi foare satisfacute.
- Bravo, zice tata. Aveti fiecare cate 5 lei in cont. acu' sa-mi ziceti cum se numeste rahatul de vaca?
- Balega! ne grabim cu raspunsul si foarte sigure pe noi
- Corect! confirma papa cu zambet pe buze. Ati mai adaugat inca 5 lei in cont. Sunteti gata pentru intrebarea finala?
- Clar! deja planificand ce o sa facem cu atata amar de banet!
- Intre ce ani a trait Beethoven? izbucneste tata
- ....... silance. Chiar si vioara intai amutise la pick-up.

Bustul lui Ludwig ma privea rece de pe boxa pick-up-ului si nu reuseam sa citesc cifrele de-o schioapa care mi-ar fi salvat bugetul la o acuratete mai mare.

- Nu va pricepeti decat la rahat, arunca tata amuzat maxim de privirile noastre pleostite si de infrangerea noastra evidenta.

In urmatoarea ora am stiut exact cand a trait Beethoven si nu am uitat nici o secunda in cei 25 de ani de dupa concursul cu pricina.

Ovviamente, nu toate amintirile mele din copilarie sunt asa de aromate iar aroma de cafea (chiar daca nu-i la hanul lui Manuc) nu declanseaza de fiecare data capitolul concurs. Unele concursuri le-am castigat detasat ( fara recompense pecuniare), pentru altele m-am documentat asiduu.

Doar primavara si Mircea Vintila reinvie timpurile doamnelor cu palarii si fusta pepit, cu flori de zarzar pe camp, ibric de arama si lingurita cu coada, cu 100 de cai sub capota, gonind spre Ceahlau in incercarea de a invinge rezistenta iernii intr-o baba de martie.

Astept soarele cu amor de litere,
Elizuc