Seara tanara in noapte de iulie. Desi e trecut de 11 noaptea o lumina palida se incapataneaza sa nu paraseasca orasul inca viu, in ciuda orei cam inaintate pentru o zi din saptamana. In zare, linia orizontului e imbracata in foc. E vina soarelui, ca nu vrea sa plece?! E cochetaria lunii, care isi face aparitia ca o adolescenta la balul de prezentare in societate?!
Intr-o casa anume din marele oras boem, undeva nu foarte departe, motoarele au tacut. Nici macar televizorul nu-si mai arunca veninul in aerul de seara, ce se revarsa generos prin ferestrele deschise. Aroma discreta a vinului din pahare se amesteca in mod placut cu parfumul verii venit de afara. Linistea le insotea gesturile facute calm, fara graba. Doar doua veioze tulburau amurgul in casa. Una asezata langa canapea, arunca o lumina galben-rosiatica (niciodata nu i-au placut neoanele) pe cartea in care el parea cufundat total. Nu ridica ochii decat la cateva pagini, sa soarba din licoarea rosu inchis ce lasa pe pahar urme grele. Doi pasi mai in fata, un al doilea cerc galben-rosiatic scotea din intuneric partitura cea noua, descifrata si incantata. Pianul e pasiunea ei, mai ales serile, dupa o zi plina, caldura muzicii compensa orice oboseala. Pe marginea pianului, paharul cu vin - din care deja sorbise mai mult de jumatate, arunca reflexii visinii pe primele clape. Canta incet, abia atins.
Pian, vara, vin, lumina obscura, iubire, Beethoven. Lipseste ceva? Nimic! Perfectiunea era chiar acolo, in acea clipa, in acel acord, in barbatul intins lenes pe canapea, in adierea de-afara cu parfum de tei tarziu, in tacerea plina de mesaje, in codul pe care doar doi oameni il stiu: el si ea- doi dar totusi unul.
Amor de litera, fildes si rosu sec,
Elizuc
Postări
Semifreddo de cappuccino cu topping de rom
Acum 2 zile
da mi piace
RăspundețiȘtergere