Nu stiu altii cum sunt, dar eu am o sensibilitate aparte pentru catei. Cred ca pot plesni un copil isteric fara mustrari de constiinta, in schimb un biet catel nu-l pot nici macar certa daca nu asculta. In consecinta, de-a lungul existentei, am lucrat cu Universul sa aduc in preajma mea patrupede canine, cat mai des cu putinta.
In perioada studentiei aveam un brac german cu par scurt botezat de tata Shani- dupa numele de alint al lui Strauss la Curtea Imperiala. Inutil sa zic ca era absolut adorabil cand era pui, drept pentru care toti l-am alintat peste masura si i-am dat nas, iar el, Shani ne transforma pe toti in haita lui pe masura ce crestea si ne conducea dupa cum avea el chef. Pentru cine nu stie, bracul este o rasa de vanatoare, in special de pasari, cu instincte extrem de dezvoltate in gasirea vanatului si aport.
Shani se distra vanand orice misca in cartier: pisici, sobolani, ciori, veverite ( fara succes) chair si gainile altora ( cand mergeam in calatorie). In momentul in care ii dadeam drumul din lesa si disparea din raza vizuala pentru mai mult de un minut , stiam clar ca vine " cu prada". Codite de soareci atarnau plapande dintre colti, odata a vanat gainile unui om- cand am fost la Durau la un inceput de primavara si erau si ele bucuroase de firul ierbii... Cu greu am salvat gaina (inca vie) din gura inculpatului, am impachetat catelul cu viteza luminii, ne-am aruncat toti in masina ca marii traficanti si am disparut in tromba din parcarea hotelului. Singur, Shani era in pozitie de "sezi" pe bancheta din spate, cu penele atarnand din bot, foarte,foarte multumit de isprava lui...
Exact ca Rambo, Shani se camufla inainte sa plecece la vanatoare. Dar cum el nu avea vopsea de ghete sa-si dea sub ochi- de fapt nu folosea ghete deloc:D - Shani al nostru se tavalea in orice avea miros mai puternic decat parfumul lui naturel. Sa nu va imaginati cumva ca vanatorul cauta vreun camp de zambile sau viorele sa se camufleze, nici vorba... Tot ce putea fi mai puturos pe lumea asta trebuia sa joace rol de costum ( hoituri, rahat, gunoi)
Mi-aduc si acum aminte de un drum facut cu familia- inclusiv the Big Rambo canin - la Braila, cu ocazia unui Paste cred. Cum drumul e destul de lung, mai ales cand conduce tata - vreo 5 ore- am oprit pe traseu ca sa se relaxeze masculul alfa. Un camp minunat, undeva departe un parau - abia se zarea, loc de alergat berechet. Pe-acest camp minunat, nu se stie cum si unde ( nici pana in ziua de azi) Shani a gasit un cadavru de peste incalzit de soare cam o saptamana, asa, deci in stadiul perfect de putrefactie pentru Marele Vanator German care a purces la camuflare in vederea vanarii. Marele Vanator era foarte preocupat ce da de mancare la haita lui pentru cina, il inteleg. Toate minunate pana in momentul in care ne-am urcat in masina spre a continua calatoria. La inceput nu am sesizat nimic neobisbnuit, dar dupa 3 km si un minut de aer conditionat ne-a lovit. Pe toti patru. Mortal.
- CAMUFLAJUL!!!!!!
Shani s-a tavalit cu nesat in hoitul de peste, nu a lasat nici un centimetru de blana la vederea soarelui. Tot era acoperit de o pasta lipicioasa si groaznic de puturoasa, ce trebuie sa fi fost candva carne frageda de peste, dar acum nu era decat o groaznica duhoare. Am oprit masina brusc. Mai aveam cam jumatate dintr-o sticla de apa minerala si ne-am gandit sa spalam cainele cu ea.
- HUGE MISTAKE!
De ce? Pentru ca dupa incercarea de a spala catelul intr-adevar nu mau putea a hoit de peste, putea a hoit ud de caine-peste. Iar Braila era la 150km departare, adica vreo 2 ore in aroma primaverii. Cine a vazut vreodata pe soseaua Iasi- Galati (cu secundar spre Braila) un cielo alb, cu numar de inmatriculare de Iasi, circuland cu viteza mica si 4 capete umane iesind complet pe cele 4 geamuri ale masinii ( inclusiv soferul) si daca ati avut curiozitatea sa va uitati in masina, si ati vazut si un brac german cu par scurt intins intre gurile de aer si bancheta de spate cu o fata care sigur exprima starea "ma cac pe mine de ras", sa stiti ca eu eram. Cu o mama, un tata, o sora si seful Haitei, incercand sa supravietuiesc incercarilor de gazare ale neamtului.
Din fericire neamtul a facut baie 3 ore mai tarziu si toata familia a revenit la culoarea roz ( eram cu totii de o coloratie galben-verzui) specifica rasei caucaziene.
Parfum de primavara, fara camuflaj si amor de litere,
Elizuc
Postări
Zamă de curcan cu arpacaș
Acum 40 de minute
Asta imi aminteste de Otto, prietenul meu boxer din vremea studentiei. Iesisem la o intalnire cu o domnita intr-un parc si cat ma dadeam eu simpatic l-am pierdut din vedere vreo cateva minute. Cand l-am reperat era plin de o pasta maro deschis galbuie, care, in orice caz, era pe baza de rahat si a ajuns atat pe mine cat si pe tanara ghinionista :D
RăspundețiȘtergereIntalnirea s-a terminat prematur :)