Valsul zanei Fondante

- Il invidiez puternic pe cel care va sfarsi prin a te lua de sotie si se va alege cu tot ce-i jur, ii zise el cu o urma de tristete in glas.

Erau acasa la ea. Stateau in living, pe canapea, el drept, iar ea intinsa cu capul sprijinit in poala lui. Lumina invada cu generozitate prin geamurile deschise si libere de orice perdea, draperie sau alte forme de obturare. Portretul ei, facut in ulei de un unchi, cu o tusa naiva, veghea tacut de pe perete. Remarca lui a lasat-o perplex ( in gand cel putin) caci venise ca un bolovan in mijlocul plajei. Nu avea legatura cu nimic din ce spusese sau facuse ea inainte. Pe moment nu a stiut cum sa reactioneze, asa ca a procedat cum facea intotdeauna cand situatia o depasea: s-a facut ca nu aude. Poate era prea tanara ca sa vada dincolo de cuvinte. Poate era prea indragostita ca sa accepte goliciunea sufletului celuilalt, crezand cu ardoare, sperand ca are ea destul suflet pentru amandoi.

Erau la varsta la care idealurile, cuvintele, visele uneau si desparteau de aceea nu dadea valoare materiei, sau mai bine zis materialului. Un apartament oarecare, nici prea mare nici prea mic, nici luxos dar nici sarac, ori o masina obisnuita nu i se pareau nazuinte pentru o viata nici legaturi suficient de puternice incat sa tina doua corpuri, doua minti alaturi "pana cand moartea ii va desparti"

"Shake dreams from your hair
My pretty child, my sweet one.
Choose the day and choose the sign of your day
The day's divinity
First thing you see"

- Te mariti cu mine? intreba el imediat dupe ce s-au asezat in vechea lor crasma, unde toata lumea ii cunostea caci acolo si-au petrecut toata studentia
Era Ajunul Craciunului, cand toate visele si dorintele se implinesc. El era imbracat oficial, ea avea o caciulita de " mos craciun" si stelute din staniol lipite pe fata. Parul blond era prea lung sa fie acoperit de caciula, cadea valuri umede pe umeri, peste ploverul gros de iarna, iar stralucirea lui era in contrast cu rosul carmin al caciulitei si cu staniolul stelelor de pe fata, acoperind in acelasi timp fulgerul de bucurie scapat din ochi.
- Da...

Din cutia magica a scos inelul cu piatra alba care era mult prea mare, dar nu conta pentru ca tocmai se implinise un vis. De fapt erau doua vise, da, se implinisera doua vise. Mosul fusese generos.

"Do you know how pale & wanton thrillful
comes death on a stranger hour
unannounced, unplanned for
like a scaring over-friendly guest you've
brought to bed

Death makes angels of us all
& gives us wings
where we had shoulders
smooth as raven's claws

No more money, no more fancy dress"...

Timpul, aripile si diferentele de culori au separat visele intre ele precum se separa uleiul de apa. Dimineata a venit si visele au trebuit sa se sfarseasca inecate de lumina soarelui si umbra unui zambet ramas de peste noapte.
Cand deschizi ochii chiar si amintirea visului se topeste in neguri.

Si totusi speranta ramane, iar peste ani, tot in Ajun de Craciun, intr-o mansarda din Copou, la lumina unui bec firav si cu complicitatea lui Mozart, minunile se intampla si visele devin realitate, insa realitatea nu se topeste inspaimantata de soare ci ne intinde aripile spre noi vise.

Ultima atingere de fulg si amor de litera,
Elizuc